“Este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni”. (1 Timotei 2:5)
Michael Spencer scrie: “Adevărul că Domnul Isus este singurul mijlocitor între Dumnezeu și ființa umană m-a frânt și m-a făcut să mă opresc asupra faptului că Dumnezeu a făcut tot ce era necesar pentru mântuirea mea. El a plătit datoria și s-a făcut jertfa necesară. El m-a iubit până la capăt. El mi-a oferit toate acestea în dar. Nu trebuia să fac altceva decât să nu mai ignor darul Său și să-l primesc.
Eram un om pe cale să se scufunde, a cărui salvare depindea de încetarea tuturor eforturilor de a mai înota și de încrederea în cineva care nu avea să mă facă să înot mai bine, ci care avea să se înece în locul meu. Această experiență “¦ a demolat ideea că aș putea fi altceva decât eram: o ființă umană zdrobită, păcătoasă, rănită, slabă, suferindă. Încercarea mea de a mă face să fiu mai prezentabil sau mai acceptabil m-a făcut mai puțin capabil de a primi simplul dar al mijlocirii lui Isus pentru mine.
Domnul Isus nu elibera drumul pentru ca eu să pot trece victorios prin viață. El devenea drumul care avea să mă ducă prin tot gunoiul, căderile, eșecurile și dezastrele care erau rezultatele inevitabile ale existenței mele.
În încercarea mea de a mă face iubit, m-am distanțat de dragostea adevărată. Prefăcându-mă a fi un candidat de frunte la viața religioasă, abandonam viața oferită prin har. În căutarea de a fi un bun creștin, părăseam adevărul că nu există veste bună pentru creștinii “buni”, deoarece Mielul lui Dumnezeu a fost sacrificat pe altar pentru cei ce nu sunt buni și care nu se pricep să se prefacă că sunt buni”.
