” “¦Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?” Romani 2.4
La sfârșitul convorbirii, călătorul întrebă dacă poate face ceva pentru a o ajuta. “Doar un singur lucru, care mi-ar aduce mare mângâiere. Îmi puteți promite ceva?” a fost răspunsul femeii. “Ce aș putea să vă promit?” ““ “Promiteți-mi că, dacă vă veți afla vreodată în durere sau în vreo încurcătură și dacă vă veți simți îndemnat, veți cere ajutor Mântuitorului și veți spune această rugăciune: «Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!»”
Străinul rămase surprins, nu știa ce să spună. Însă, după un moment de tăcere, spuse: “Bine, vă promit.” ““ “Dumnezeu să ne binecuvânteze întâlnirea! țineți minte: nu voi înceta să mă rog pentru dumneavoastră, ca să puteți cere cât de curând iertarea și pacea prin Domnul și Mântuitorul nostru!”
Au trecut mulți ani de la acea întâlnire. Rugăciunea femeii a fost ascultată. Acel bărbat a devenit tot mai interesat de soarta sufletului său. Când a citit în evanghelie cuvintele: “Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”, i-au venit în minte cuvintele femeii: “Îl cunoașteți?” Astfel, cel care altădată era un străin de mântuire a devenit un călător plin de bucurie pe calea credinței.
