“Fața Ta, Doamne, o caut!” (Psalmul 27:8)
La sfârșitul unei piese, actorul din rolul principal și-a impresionat audiența în timp ce a recitat Psalmul 23. A făcut-o la bis, iar sala s-a umplut de ropotul aplauzelor. Privind în sală, el l-a zărit pe fostul lui pastor și l-a chemat să spună câteva cuvinte. Spre surpriza lor, și el a recitat Psalmul 23.
Când a terminat, s-a lăsat tăcerea. Spectatorii își ștergeau lacrimile. în acel moment, actorul a venit lângă fostul său pastor și a spus:
“Doamnelor și domnilor, diferența este că eu știu Psalmul 23, dar el îl cunoaște pe Păstor!” Dr. Alexander Maclaren, marele predicator scoțian, a pus tot ceea ce știa pe seama unui obicei: petrecea o oră cu Dumnezeu în fiecare zi. Uneori le permitea și altora să intre în biroul său, dar niciodată nu aveau voie să vorbească. Maclaren stătea într-un fotoliu învechit, cu Biblia pe genunchi. Uneori își citea pasajele, dar de cele mai multe ori stătea doar cu mâna pe față. În ora aceea, el nu citea Biblia ca un student sau pentru a o studia în vederea predicării.
Unul dintre asistenții săi a remarcat: “Citea la fel cum un copil citește o scrisoare primită de la tatăl absent sau cum inima ar sorbi cuvintele cuiva drag de departe”. Cât de bine îl cunoști pe Domnul? Cât de bine dorești să-L cunoști?
Răspunsul nu se află în ceea ce spui, ci în ceea ce faci. Ce dorești cu adevărat, aceea urmărești. Psalmistul a spus: “Inima îmi zice din partea Ta: “Caută Fața Mea!” Și Fața Ta, Doamne, o caut!”
