Am analizat, în articolul trecut, situația în care au ajuns mulți credincioși și multe biserici care se mișcă într-un univers al așteptărilor lor, extrem de îngust. Iar, aceasta duce la descurajare, lipsă de pasiune pentru Dumnezeu și, în final, la abandonarea credinței în Dumnezeu.
Tocmai de aceea, așa cum am văzut, trebuie să învățăm să privim viața noastră umană din perspectiva Planului de Ansamblu pe care l-a întocmit Însuși Dumnezeu. Apoi, să acceptăm acest Plan Divin, de misiune a vieții noastre în lume, și să renunțăm la planurile noastre mici, pe care, uneori, le definim, emfatic, ca pe o „mare viziune” de lucrare spirituală!
Continuăm, aici, să analizăm modul în care putem să ne planificăm activitățile din viața noastră, privind-o printr-o imagine mai mare, a Planului Măreț de Misiune stabilit de Hristos pentru noi.
2. Planul Măreț al misiunii noastre în lume cuprinde lumea întreagă
Când Domnul Isus Se ruga Tatălui pentru ucenicii Săi, spunea așa: „Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume” (Ioan 17:18). Această rugăciune, fără îndoială, ne include și pe noi, ucenicii Domnului din această generație. Care este însă lumea la care ne trimite Domnul Isus? Unii s-ar gândi, poate, că lumea acesta este reprezentată de oamenii de lângă noi: vecini, colegi de serviciu, prieteni, colaboratori sau locuitori ai aceleași localități în care se află Biserica noastră locală. Fără îndoială, Planul Divin îi cuprinde și pe acești oameni, dar nu se limitează doar la ei.
Vă amintiți, Planul Măreț de misiune, întocmit de Hristos, a fost rezumat de El și transmis ucenicilor Săi în cuvintele acestea: „Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului” (Fapte 1:8).
Aceasta presupune că, fiecare comunitate vie de credincioși ar trebui să-și facă planuri de slujire misionară pentru lumea întreagă. Poate veți spune că este un Plan mult prea mare pentru a putea fi realizat de către fiecare Biserică, mai ales dacă vorbim despre comunități mici de credincioși! Cum putem fi martorii lui Hristos „până la marginile pământului”?
Ei bine, să ne amintim că, Planul a fost întocmit de Domnul Isus Hristos, potrivit cu Înțelepciunea și cu resursele Sale nelimitate. Dacă aș fi întocmit eu, de pildă, un plan de lucru pentru o anumită Biserică, l-aș fi făcut mult mai mic, potrivit cu abilitățile mele restrânse de înțelegere și de acțiune.
a) Lecția oferită de generația Babelului pentru misiune
De vreme ce Hristos a întocmit acest Plan de Misiune pentru noi, trebuie să-L aplicăm cu grijă maximă în slujirea noastră, dacă, desigur, dorim să avem binecuvântare Lui în ceea ce facem. Altfel, nu facem altceva decât ceea ce a făcut generația de oameni din vremea Turnului Babel. Aceștia, fuseseră instruiți cu privire la Planul Divin enunțat încă de la creație, când Dumnezeu a spus primilor oameni: „Creşteţi*, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul” (Gen.1:28), mandat ce a fost reafirmat de Creator și după potop (Gen. 9:1). Cu toate acestea, generația Babelului a hotărât să
construiască ceva măreț, după propriul ei plan, diferit de ceea ce a hotărât Dumnezeu. Locuitorii Babelului au spus atunci: „Haidem să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf* să atingă cerul şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului!” (Gen. 11:4).
Observați, deși Planul lui Dumnezeu preciza că oamenii at trebui să „umple pământul”, generația Babelului a plănuit să facă ceva, astfel încât, să nu fie „împrăştiaţi pe toată faţa pământului”! Un plan uman diametral opus Planului Divin! Care plan credeți că a reușit?
La început, se părea că oamenii aceia, într-adevăr, erau în stare să construiască Turnul Babel, ce avea, de altfel, dimensiuni impresionante. Dumnezeu, Însuși, a făcut această constatare despre ei: „Iată, ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă, şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând” (Gen. 11:6). Senzațional, nu?! Câtă determinare și ce pasiune au fost consumate pentru acest proiect grandios, în ochii lor, însă un proiect mic și orientat greșit, în raport cu Planul Divin.
De aceea, Dumnezeu hotărăște să intervină în viața acestor oameni și-i „ajută” (așa, cu o palmă dată la spate!) să se reorienteze, acceptând planul mai mare în locul planului lor mărunt: „Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului, aşa că au încetat să zidească cetatea” (Gen.11:8).
Avertizarea este clară: toate planurile noastre mici, oricât de grandioase ar fi ele în ochii noștri, vor sfârși în ruină, la fel ca Turnul Babel dacă nu le armonizăm cu Planul Divin! De aceea, trebuie să ne punem inima întreagă în a urmări Planul Măreț de misiune al lui Dumnezeu și să așezăm Bisericile noastre pe coordonatele misiunii mondiale.
b) Detalii semnificative din Planul Măreț de misiune al lui Hristos
Vedeți, Planul lui Hristos nu precizează că trebuie să fim martorii Săi, mai întâi în Ierusalim, apoi în Iudeea, apoi în Samaria și, apoi, dacă mai este timp, până la marginile pământului! Ci, potrivit Planului Divin, trebuie să acționăm, în același timp, pentru propriul nostru Ierusalim la fel ca și pentru marginile pământului. Cum putem face asta?
Mai întâi, trebuie să ne punem la dispoziția lui Dumnezeu, Cel care poartă în inima Sa lumea întreagă. El ne-a creat și pe noi cu o inimă care să cuprindă, la fel ca Inima Lui, lumea întreagă. Cine își închide inima față de alte națiuni nu este un om după inima lui Dumnezeu (Fapte 13:22). În sensul acesta îi avertiza Pavel pe Corinteni, spunându-le că: „inima voastră s-a strâns pentru noi”, îndemnându-i apoi să-și lărgească inima (2 Cor. 6:12). O inimă după inima lui Dumnezeu este aceea ce cuprinde, cu dragoste și preocupare misionară, lumea întreagă.
Prin urmare, dacă ar fi fost ca Hristos să stabilească Planul Său de Misiune pentru noi astăzi, atunci, ar fi spus, probabil, astfel: „Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în București (sau propria voastră localitate), în toată România, în Samaria (grupul etnic cu care vă aflați în conflict cultural) şi până la marginile pământului”. Este important, deci, să ne formăm această mentalitate a unor păstori/prezbiteri (cum îi numim noi pe liderii noștri ecleziali) care să se vadă pe ei înșiși, nu doar ca lideri ai unei comunități de credincioși, dintr-o biserică locală mai mică sau mai mare, ci ca lideri spirituali ai localității, ai țării și ai lumii în care trăim. Iar aceasta, nu pentru că suntem noi grozavi, ci pentru că urmărim un Plan Măreț!
Doar atunci când inima ne bate pentru lumea întreagă, atunci rezonăm cu Planul Domnului Isus și primim binecuvântarea Sa în slujire.
Chiar și Samaritenii (grupul etnic cu care suntem într-o formă de conflict) trebuie să fie incluși în planul nostru misionar! Este cunoscut faptul că între Iudei și Samariteni existau conflicte etnice în vremea în care Mântuitorul a alcătuit Planul de Misiune pentru ucenicii Săi (Ioan 4:9). Este important de reținut că Isus nu-i omite pe Samariteni, în întocmirea Planului Său de misiune, ci-i include, specific, în universul slujirii misionare a ucenicilor Săi.
Cine sunt Samaritenii noștri astăzi? Verifică să vezi care sunt grupurile etnice cu care vă aflați în tensiune sau conflict cultural? S-ar putea să descoperiți că oamenii aceștia se numesc acum: rromi, refugiați, oameni cu diferite adicții, adolescenți rebeli, prostituate, marginalizați, evrei sau musulmani (iar lista poate continua). Aceștia sunt Samaritenii generației noastre pe care nu trebuie să-i neglijăm ci, să-i iubim și să ne rugăm pentru mântuirea lor.
c) Provocarea financiară de pe calea misiunii
Cea mai frecventă scuză întâlnită în demersul misionar o reprezintă lipsa finanțelor. Credincioșii generației noastre se blochează adeseori în lipsa banilor pentru misiune. Ei spun ceva de genul: „Da, este frumos să ne gândim la misiune mondială, dar noi n-avem bani”! Și foarte curios, drumul preocupărilor lor misionare se încheie în fața acestui obstacol de netrecut pentru ei, făcându-i să rămână închiși în universul planurilor lor mărunte.
Evident, pentru îndeplinirea sarcinilor misionare, este, într-adevăr, nevoie și de resurse financiare. Însă, potrivit Scripturii, resursele umane sunt mult mai importante pentru Dumnezeu, în comparație cu cele financiare. De exemplu, n-am găsit nicăieri, în Scriptură, vreo afirmație potrivit căreia Dumnezeu să spună: „Caut bani și nu găsesc”! Pentru că tot aurul și argintul sunt, de drept, în posesia Lui (Hagai 2:8). În schimb, Biblia vorbește despre preocuparea intensă a lui Dumnezeu pentru a găsi resurse umane în vederea îndeplinirii Planului Său misionar: „Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc, dar nu găsesc niciunul”! (Ezechiel 22:30). Prin urmare, nu banii constituie o problemă pentru Dumnezeu, ci oamenii care să se pună la dispoziția Lui.
Când Dumnezeu găsește omul care este dispus „să stea în mijlocul spărturii” înainte Lui pentru țară, atunci El direcționează toate resursele Sale către îndeplinirea Planului Său misionar, oricât de costisitor ar fi acesta.
De reținut este faptul că, Dumnezeu nu sponsorizează planurile noastre mărunte, ci El este hotărât să susțină Lucrarea pe care a început-o încă de la crearea universului. Este absurd, așadar, să tot insistăm să cerem de la Dumnezeu bani pentru proiectele noastre nesemnificative, așa cum este de prisos să insistăm să cerem ca El să ne dea resurse financiare pentru ceea ce El a decis deja să sponsorizeze în vederea îndeplinirii Planului Său Misionar!
Iată de ce cred, că oamenii sau bisericile ce decid să se implice în Planul de misiune al lui Dumnezeu, își deschid, metaforic vorbind, un cont în Banca din Cer, unde resursele financiare sunt nelimitate. Important este să ne conectăm la aceste resurse destinate misiunii mondiale și să deschidem „robinetul” spre împlinirea nevoilor financiare, implicate în acest domeniu al slujirii noastre spirituale. Este ca și când, acasă, în apartamentul propriu, deschidem robinetul de la chiuvetă pentru a lasă apa să curgă în cana din care vrem să bem apă. Cred că v-ați prins că apa de la robinet nu vine din peretele casei voastre! Ci apa curge prin conducte ce sunt conectate la un rezervor de apă sau la un izvor. Multe biserici țin „robinetul” acesta, al misiunii, închis și nu-i de mirare că se tot învârt în același loc, ca într-un vârtej, plângându-se mereu de lipsă de bani!
Tocmai de aceea, trebuie să reținem că pentru asigurarea resurselor financiare, necesare misiunii mondiale, este nevoie de o credință puternică, ce ne conectează la Banca din Cer, și de curajul de a deschide „robinetul” pentru împlinirea nevoilor financiare necesare acestei slujiri.
Îmi amintesc că, în urmă cu mulți ani, când am provocat Biserica, pe care o păstoream, la misiune mondială, s-a petrecut o adevărată minune pe care casierul Bisericii o descria, atunci, foarte plastic spunându-mi: „Frate păstor, nu știu de unde curg atâția bani la casierie; sunt uimit de mulțimea banilor ce se adună pentru misiune”! Atunci, Dumnezeu mi-a confirmat că făceam ceea ce era cuprins în Planul Său.
Au trecut mulți ani, de-atunci, însă pot spune, cu certitudine, că, nici acum, banii nu constituie o problemă dacă ne implicăm în misiune mondială. Uneori, da, este mai greu, însă când ne așezăm pe coordonatele Planului Măreț de misiune al lui Dumnezeu și deschidem „robinetul” financiar spre misionari sau slujiri misionare, atunci vom vedea minunea înmulțirii banilor chiar sub ochii noștri.
Biserica din Macedonia constituie un exemplu edificator în acest sens. Așa cum scria Pavel, această Biserică se afla „în mijlocul multelor necazuri” și deținea puține resurse financiare, fiind într-o „sărăcie lucie” (2 Cor. 8:2). Totuși, această Biserică săracă a devenit o unealtă a misiunii făcute de apostoli până la marginea pământului, oferind acestora un suport financiar substanțial, descris de Pavel ca fiind „belșug de dărnicie” (2 Cor. 8:2). Iar, aceasta s-a întâmplat deoarece ei „au dat de bunăvoie, după puterea lor şi chiar peste puterile lor” (2 Cor. 8:3).
Să dăruiești de bunăvoie, după puterile proprii, este ușor de înțeles, dar să dai „peste puterile” financiare proprii este mai greu de explicat logic. Cum poți să dai mai mulți bani decât ai? Cineva spunea că putem face asta împrumutându-ne de la alții! Dar, nu acesta este sensul afirmației lui Pavel. Ci, sensul corect este că, putem face asta atunci când dăruim prin credință. Adică, ne angajăm, prin credință, înaintea lui Dumnezeu, că suntem dispuși să dăm o anumită sumă de bani, pe care o primim din Banca Sa din Cer, în modul hotărât El.
Am întâlnit multe persoane și Biserici care s-au angajat prin credință să susțină misiunea mondială, oferind o anumită sumă de bani, iar apoi au experimentat minunea aceasta a înmulțirii acelor bani. De exemplu, cineva se angajase să dea Domnului o sumă lunară de 200 lei pentru misiune, sumă ce era oferită peste suma ce reprezenta zeciuiala (care este hotărâtă de Domnul a fi adusă la „casa vistieriei” – Maleahi 3:10).
Însă, într-o lună, n-a obținut acei bani. În lunile dinainte, fie primea banii din partea unor cunoscuți, fie reușea să facă diverse economii (de exemplu, doctorul a decis întreruperea unui tratament medical costisitor). Dar, în ultima duminică a unei luni venea spre Biserică cu tristețe în suflet, că în luna respectivă nu primise cei 200 de lei, cu care se angajase înaintea lui Dumnezeu să susțină misiunea.
Se gândea că, poate, L-a supărat pe Dumnezeu cumvași de aceea El nu mai voia să-l folosească ca pe un canal al binecuvântărilor Sale pentru misiunea mondială. Când a ajuns, însă, la Biserică a venit să mă caute și să-mi spună: „Frate păstor, am fost așa de trist când am plecat de acasă să vin la Biserică, fără banii pe care-i promisesem să-i dau Domnului, dar acum sunt fericit pentru că pe drum spre Casa Domnului am găsit pe drum un plic cu exact 200 lei”!
Așadar, importantă nu este metoda prin care Dumnezeu leagă pe cineva la resursele Sale nelimitate, ci extrem de important este faptul că El, cu siguranță, o face, cu toți cei ce vor să se angajeze în susținerea misiunii Sale, prin credință. De aceea sunt convins că persoanele și Bisericile care se dedică lucrării de misiune mondială, oferind și resurse financiare pentru această slujire importantă, vor experimenta minuni adevărate și bucurii de nedescris.
Cornel Boingeanu – Field leader OM România
