27 Ianuarie – Răspândirea răului: pervertirea din vremea lui Noe

0
106

Gen.6:1″“22; (1 Pet.3:18″“20)

Scopul lecției: să înțelegem de ce lumea din vremea lui Noe a ajuns pervertită, care au fost urmările acestei situații și în ce masură lumea de atunci se aseamănă cu generația nostră.

Contextul lecției :

În zilele lui Noe, nelegiuirea omului a ajuns la culme. Nu trecuseră decât în jur de 1.656 de ani de la începutul istoriei omenirii și omul care a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, a ajuns o urâciune spirituală. Orice făptură își stricase calea pe pământ (Gen. 6:12), iar întocmirile gândurilor oamenilor erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău (Gen. 6:5). Această pervertire a ființei umane a fost cauzată de faptul că diavolul a generat o stare de imoralitate, prin care a încercat să pervertească “sămânța femeii” pentru a împiedica astfel venirea lui Mesia.

Din această cauză putem spune că răutatea și perversiunile din vremea lui Noe, n-au fost numai o urmare a căderii omului, care în decursul istoriei a mers din rău în mai rău, ci un atac spiritual major provocat de diavol, pentru a zădărnici planul lui Dumnezeu.

În atacul său, diavolul n-a acționat singur, ci a antrenat în această bătălie spirituală și întreaga armată a îngerilor căzuți. Deși sunt multe interpretări cu privire la identitatea fiilor lui Dumnezeu și a fetelor oemenilor (Gen. 6:1″“2), indiferent de identitatea acestora, cred că în acea vreme îngerii căzuți care l-au însoțit pe Lucifer, au început să-i stăpânească pe oameni, determinându-i spre imoralitate și curvie.

Prin acest atac spiritual, diavolul a încercat să întineze ființa umană și s-o descalifice din punct de vedere fizic, moral și spiritual, pentru a-L mai aduce pe Mesia. Putem înțelege acest fapt din sublinierea făcută de Domnul Isus, care atunci când face referire la vremea lui Noe, arată că păcatul dominant al acelui timp, a fost îmbuibarea și imoralitatea (Luca 17:26″“27, Mat. 24:36″“39).

Conținutul lecției:

Atunci când războiul spiritual din vremea lui Noe, părea sa fie câștigat de diavol, iar planul lui Dumnezeu era gata să fie făcut de rușine, Dumnezeu a intervenit încă o dată. Dacă în vremea lui Noe descoperim o lume pervertită și un atac concertat al puterii întunericului, putem observa în același timp și-o intervenție hotărâtă a lui Dumnezeu, care nu lasă pactul nepedepsit și nici pe diavol să-I zădărnicească planurile. Intervenția lui Dumnezeu ne arată că :

I. Dumnezeu cunoște starea celor căzuți

Pentru că înaintea lui Dumnezeu totul este gol și descoperit (Ps. 139:1″“12), nici ceea ce se întâmpla în vremea lui Noe, n-a putut rămâne ascuns de ochii Săi. Textul studiului biblic de astăzi ne arată că Dumezeu cunoștea nu numai măsura păcatului din acea vreme, dar și calea fiecărei făpturi de sub cer (Gen. 6:11″“12). El știa chiar și gândurile inimilor acelor oameni (Gen. 6:5), și pe cei ce au provocat această pervertire (Iuda 1:6, 2 Pet. 2:4″“5).

Fiindcă lumea lui Noe se va asemănă cu generația care va trâi în zilele din urmă, este bine să nu uităm că Dumnezeu nu se schimbă. El cunoaște și astăzi tot ceea ce se întâmplă în aceiași măsură.

II. Dumnezeu pedepsește pe cei necredincioși

Este demn de subliniat faptul că pedeapsa lui Dumnezeu este hotărâtă (Gen. 6:13), este iminentă (Gen. 6:3) și generală (Gen. 6:7). Dumnezeu nu pedepsește însă cu plăcere (Gen. 6:6) și înainte de a trimite pedeapsa mai dă omului o vreme de răgaz (Gen. 6:3), pregatindu-i încă o șansă de salvare (Gen. 6:8″“22). Această pedeapsă a fost aplicată nu numai pentru oameni, vite, târâtoare și păsări, dar și pentru îngerii căzuți: (Iuda 1:6, 2 Pet. 2:4″“5, 2 Pet. 3:18″“20).

III. Dumnezeu izbăvește pe cei neprihăniți

În mijlocul unei lumi căzute a fost un om neprihănit, care împreună cu familia lui umbla cu Dumnezeu (Gen. 6:9). Deși față de majoritate, cele opt suflete din casa lui Noe nu reprezentau nimic, înaintea lui Dumnezeu acestea au avut un mare preț. Noe și casa lui a căpătat îndurarea lui Dumnezeu (Gen. 6:8) și pentru că au dovedit o credință puternică au avut parte și de izbăvirea lui Dumnezeu (Gen. 7:1).

Credința lui Noe a fost confirmată de o încredere deplină (Gen. 6:17″“18) , de o ascultare necondiționată (Gen. 6:22), de o slujire cu dedicare (Gen. 6:14″“16; 19″“21). Dacă pentru salvarea sa și-a familiei sale Noe a trebuit să-și construiască singur corabia, mijlocul salvării noastre este Hristos (Fapte 4:12, 1 Ioan 2:1″“2).

Întrebări pentru discuție :

1. Care a fost cauza pervertirii din vremea lui Noe ?
2. De ce alunecarea omului spre rău a fost atât de rapidă ?
3. Care sunt lucrurile care aseamănă generația noastră cu vremea lui Noe ?
4. Ce ar trebui să schimbăm în viața nostră știind că Dumnezeu ne cunoaște deplin?
5 Care sunt lucrurile ce ne rată astăzi că judecata lui Dumnezeu este iminentă ?
6. Ce ar trebui să facem noi știind că judecata lui Dumnezeu este la ușă ?
7. Care sunt persoanele cu care ai dori să urci în corabie? Mai ai pe cineva care încă
n-a intrat ?

Pastor Dan Boingeanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.