Geneza 31:22-42 (Exodul 20:15)
Scopul lecției: Să examinăm porunca a opta a cu privire la furt, pentru a înțelege diferitele nuanțe ale sensului cuvântului “furt”, cauzele acestuia, pericolele, dar și remediul acestui păcat.
Context:Â Deși puse într-o formă negativă (“să nu”), majoritatea poruncilor din Decalog au ca intenție un obiectiv cât se poate de pozitiv. Fiecare poruncă apără o anumită valoare importantă pentru Dumnezeu și pentru oameni. De exemplu, porunca a șasea are în vedere valoarea sacră a vieții umane, porunca a șaptea – instituția sacră a căsătoriei, iar porunca a opta, caracterul inviolabil al dreptului la proprietate (fizică, intelectuală, spirituală etc).
Conținut:
I. FORMELE FURTULUI
În continuare vom examina câteva forme pe care le poate îmbrăca încălcarea acestei porunci:
(a) a fura pe oameni – a atenta la proprietatea lor este sensul cel mai normal al termenului. ÎnVechiul Testament Dumnezeu a impus legi foarte stricte în cazul violării proprietății cuiva. Restituirea “cu vârf și îndesat” era norma (Exodul 22:1). Chiar dacă un anumit bun era dat în custodie și se întâmpla să fie furat, trebuia restituit. Motivul: era un atac împotriva dreptului la proprietate. Fără a intra în discuții de teorie economică, putem spune, în baza revelației biblice, că Dumnezeu este în favoarea proprietății private, deși, în final, El este Proprietarul iar noi suntem administratori (Psalmul 24:1).
(b) a răpi libertatea – răpirea de persoane, traficul cu ființe umane, “traficul de carne vie”, sclavia sexuală sau orice altă formă de sclavie prin care cineva este privat de libertate, este o formă de furt.
(c) a răpi demnitatea cuiva ““ Isaia 10:1-3 este un rechizitoriu al profetului împotriva oprimării celor săraci din partea celor bogați și puternici. Nedreptatea față de săraci este aspru denunțată și asuprirea umană își va găsi odată răsplata.
(d) a răpi oportunitatea cuiva – de exemplu, necinstea unui anagajat față de angajator: concediu medical când nu este cazul, delăsare în împlinirea obligațiilor de serviciu etc. Este o încălcare a principiului biblic din Romani 12:7: “dați tuturor ce sunteți datori să dați”.
(e) a reține drepturile salariale ““ Deuteronom 24:15 stipulează clar obligația angajatorului de a răsplăti munca angajatului său, în mod cinsitit și fără întârziere. Dumnezeu ia notă de orice strigăt împotriva nedreptății și necinstei angajatorului.
(f) a-L fura pe Dumnezeu ““ Maleahi 3:7-8 surprinde o situație în care Dumnezeu acuză propriul Său popor de faptul că este “furat” prin zeciuielile și darurile de mâncare. Ori de câte ori nu Îi dăm lui Dumnezeu ceea ce este a Lui ajungem în postura de a încerca să-L furăm pe Dumnezeu.
II. CAUZELE FURTULUI
Se poate pune întrebarea: “De ce fură unii oameni?” Oare numai pentru că doresc să-și alunge foamea sau să-și împlinescă o nevoie strigentă? De ce, în ciuda faptului că au nevoile împlinite, totuși, unii continuă să recurgă la această formă de auto-degradare umană? Este furtul o predispoziție “genetică”, așa cum cred unii? În final, a fura este o problemă spirituală, care nu ține de înclinație sau temperament, ci de natura căzută. Cauze imediate pot fi, printre altele:
(a) Necredința – a nu crede că Dumnezeu va purta de grijă nevoilor tale (Matei 6:33).
(b) Lăcomia – un păcat care vine din comparația incorectă cu posesiunile altora și care naște invidie și dorința de a atinge nivelul celuilalt, dar prin mijloace necinstite. Acan este cazul nefericit al unei persoane care a poftit, a furat și a ascuns (Iosua 7:21).
(c) Lenevia ““ o realitate tristă în viața unora, dar care trebuie asumată; nivelul lor social este determinat nu atât de mult de oprimarea altora, ci de refuzul de a munci. Proverbe 15:19; 19:24; 22:13 etc). Prin contrast, “cine muncește, pentru el muncește, căci foamea îl îndeamna la lucru” (Proverbe 16:26).
(d) Companiile rele ““ Proverbe 1:10-19 prezintă pericolul pe care îl au companiile rele, nepotrivite pentru un tânăr neexperimentat. Adesea, oameni care nu au predilecție pentru furt, datorită asocierii cu persoane de moralitate îndolenică, s-au trezit în situația de a fi complice la înfăptuirea unor mari nelegiuiri.
(e) Ispita satanică – Satan este cel mai mare hoț și ucigaș (Ioan 10:27) și uneori atacul său direct prin ispită conduce pe cineva la săvârșirea acestui păcat.
III. PERICOLELE FURTULUI
(a) Te faci dușmanul legii – călcarea oricărei legi, chiar civile, atrage după sine pedeapsa. Romani 12:3-4 ne învață faptul că o comportare corectă, în acord cu legea civilă, aduce după sine o viață lipsită de grijă; călcarea legii trage după sine amenințarea pedepsei.
(b) Ruinarea relațiilor cu semenii – Onisim i-a provocat o pagubă mare lui Filimon înainte de convertirea sa, pagubă care a avut drept consecință întreruperea relației dintre cei doi și fuga lui Onisim la Roma (vezi cartea Filimon). Doar convertirea autentică și intervenția plină de înțelepciune a lui Pavel au creat premizele unei reconcilieri adevărate.
(c) Sursa altor păcate – furtul poate conduce la minciună sau chiar crimă, toate cu scopul acoperirii păcatului. Nesiguranța este un alt “blestem” al hoțului: este mereu “cu frica în sân” de teama că va fi descoperit, deconspirat etc.
(d) Împiedicarea lucrării lui Dumnezeu – atunci când nu Îl onorăm cu ceea ce Îi aparține.
IV.REMEDIUL ÎMPOTRIVA FURTULUI
(a) Oprește-te! “Cine fura să nu mai fure!” (Efeseni 4:28a) – un îndemn clar și simplu!
(b) Restituie! – Zacheu a înțeles acest lucru atunci când a promis o restituție de patru ori mai mare (Luca 19:8).
(c) Muncește! “”¦ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui ceva bun”¦” (Efeseni 4:28b) este continuarea învățăturii pauline și partea “pozitivă” a îndemnului său. Este o binecuvântare să lucrezi cu mâinile tale, folosind abilitățile cu care te-a înzestrat Dumnezeu pentru a-ți susține familia și a fi în stare să îi binecuvântezi pe alții.
(d) Dăruiește! “”¦ca să aibă să dea celui lipsit” (Efeseni 4:28c) Dărnicia este antidotul perfect împotriva oricărei tendințe sau ispite firești de a lua ce nu ne aparține. Atunci când ajungem la acest nivel la care întrebarea este: “ce să dau ca să îi fac fericiți pe alții?”, am început să înțeleg puțin din logica divină a poruncii a opta.
Întrebări:
(1) Precizați care este “valoarea” apărată prin această poruncă?
(2) Care sunt alte forme pe care le îmbracă furtul?
(3) De ce este furtul atât de distructiv la nivel relațional?
(4) În ce constă remediul (remediile) împotriva furtului?
Marius Birgean
