17 Octombrie ““ Rezolvarea conflictelor

0
135

Fapte 15:1-29 (Filipeni 3:15-16)

Scopul lecției:  Să descoperim ce a cauzat disensiunile din Biserica primară, pericolul acestor disensiuni, modul în care acestea au fost rezolvate și efectele deciziilor exprimate pentru rezolvarea acestui conflict.

Contextul lecției:
La încheierea primei călătorii misionare, Pavel și Barnaba, misionarii trimiși de biserica din Antiohia, s-au întors în biserica din care au fost trimiși și au prezentat un raport de misiune amănunțit. Acest raport misionar a fost prezentat în fața întregii biserici, având ca punct principal convertirea celor dintre neamuri și modul în care au fost conduși de Dumnezeu pentru împlinirea acestei lucrări (Fapte 14:27-28). Această întâlnire a bisericii din Antiohia poate fi numită “prima conferință de misiune”, în care cei prezenți, după ce au auzit raportul de misiune, au sărbătorit biruința pe care a avut-o Evanghelia printre neamuri.

Echipa de misiune trimisă de biserica din Antiohia a avut biruință în misiunea ce le-a fost încredințată fiindcă cei trimiși au lucrat în puterea Duhului Sfânt (Fapte 13:2-4, 9, 52; 14:3), au început slujirea în locurile cunoscute (Fapte 13:4), au continuat slujirea abordând orașele cheie (Fapte 13:14, 51; 14:1, 6, 21, 22, 24, 25), au vestit Evanghelia începând cu locurile de întâlnire a celor religioși (Fapte 13:5, 14, 42 – 44), au folosit orice oportunitate (Fapte 13:42-52; 14:3; 14:1-18, 19-21), au propovăduit Evanghelia (Fapte 13:5, 17 – 39, 44; 14:6 – 7, 21, 25), au făcut ucenici (Fapte 14:21), au urmărit deschiderea de noi biserici (Fapte 14:23), au rânduit prezbiteri (Fapte 14:23) și au întărit bisericile nou formate prin vizite repetate (Fapte 14:24-25; 15:41).

Conținutul lecției:
În acea vreme de bucurie și entuziasm trăită de biserica din Antiohia, un grup de oameni veniți din Iudea n-au putut să se bucure de mântuirea neamurilor și au început să-i învețe pe cei credincioși, arătând că pentru a fi mântuiți trebuie să fie și tăiați împrejur după rânduiala Legii Mozaice (Fapte 15:1). Această învățătură a condus la un viu schimb de vorbe purtat între acești iudaizatori și Pavel și Barnaba și a generat o adevărată disensiune în sânul bisericii. Urmărind modul în care au rezolvat biserica din Antiohia și cea din Ierusalim aceste divergențe, descoperim :

1. Cauza disensiunilor apărute în Biserica primară

Conflictul apărut în biserica din Antiohia a avut cauze teologice și ceremoniale, promovate de iudaizatorii veniți de la Ierusalim, care învățau pe creștini că mântuirea o pot avea doar cei tăiați împrejur, conform Legii Mozaice (Fapte 15:1). Prin această învățătură ei adăugau Evangheliei și preceptele Legii. Cei ce au promovat aceste învățături au fost un grup de iudei care se ascundeau sub o mască creștină și făceau acest lucru fără să fi fost trimiși de biserica din Ierusalim (Fapte 15:24).

2. Pericolul disensiunilor apărute în Biserica primară

Învățătura propovăduită de iudaizatori era deosebit de periculoasă deoarece aceștia amestecau Legea și Harul, încercând să pună vinul nou în burdufuri vechi (Luca 5:36 – 39) și să-i întoarcă pe creștini la păzirea preceptelor Vechiului Legământ. Prin învățătura lor, acești iudaizatori zădărniceau jertfa Domnului Isus (Evrei 10:19 – 25;Galateni 2:16 – 21), nesocoteau lucrarea credinței (Galateni 3:2 – 7) și încercau să pună pe umerii neamurilor un jug pe care nici ei și nici părinții lor nu l-au putut purta (Fapte 15:10; Galateni 5:1). Învățătura lor nu numai că a condus la un viu schimb de vorbe (Fapte 15:2) și a creat o mare disensiune în biserica din Antiohia (Fapte 15:2;24), ci putea să afecteze întreg creștinismul și planul lui Dumnezeu, creând premiza pentru constituirea a două biserici: una a evreilor și alta a neamurilor (Efeseni 2:13 – 18).

3. Modul de rezolvare a disensiunilor apărute în Biserica primară

Membrii bisericii din Antiohia nu au trecut cu vederea acestă provocare, ci au tratat această problemă cu toată responsabilitatea. De aceea au avut o întâlnire comună în care au hotărât să-i trimită la Ierusalim pe Pavel și Barnaba, pentru a primi un răspuns autorizat în acestă problemă (Fapte 15:2 – 3). Când cei trimiși de biserica din Antiohia au ajuns la Ierusalim, au împărtășit apostolilor, prezbiterilor și membrilor bisericii tot ceea ce Dumnezeu a făcut prin ei (Fapte 15:4). Este demn de remarcat faptul că biserica din Antiohia i-a trimis la Ierusalim pe cei implicați direct în problema ivită (Fapte 15:2), i-au autorizat pentru acestă dicuție prin încredințare publică (Fapte 15:3) iar la Ierusalim cei trimiși au discutat problemele ivite nu într-un cadru privat, ci în fața prezbiterilor, apostolilor (ca persoane autorizate) și în fața întregii biserici (Fapte 15:4).

Pentru a da un răspuns acestei delegații, în biserica din Ierusalim a avut loc o întâlnire a apostolilor și a prezbiterilor (Fapte 15:6) care au convocat o “adunare generală” a întregii biserici. Această întâlnire poate fi supranumită “prima conferință a Bisericii”,  sau “primul Consiliu” (Fapte 15:12, 22).  În cadrul acestei “adunări generale”, după multe discuții,  s-au ridicat mai întâi Petru (Fapte 15:7 – 12) și apoi Iacov (fratele Domnului ““Fapte 15:13 – 21), care au prezentat bisericii punctele lor de vedere.

În argumentația sa, apostolul Petru a arătat vechimea practicii prin care neamurile au fost primite în biserică, spunând că acest lucru se întâmplă de “o bună bucată de vreme” (aproape 20 de ani ““ Fapte 15:7), iar neamurile au ajuns să-L cunoască pe Dumnezeu prin Evanghelia pe care el a propovăduit-o (Fapte 15:7). Al doilea argument pe care l-a folosit Petru a fost “alegerea făcută de către Dumnezeu”, care a dat și neamurilor Duhul Sfânt la fel cum a fost revărsat și peste evrei (Fapte 15:9).

Această dovadă, care arată că Dumnezeu nu face nicio deosebire între evrei și neamuri, adeverește că neprihănirea se capătă numai prin credință (Fapte 15:9). După aceste argumente, apostolul Petru a concluzionat că nu trebuie să se pună pe umerii neamurilor un jug care n-a fost împlinit de nimeni până atunci, arătând că mântuirea se poate primi numai prin harul Domnului Isus (Fapte 15:10), fapt adeverit și de minunile și semnele pe care Dumnezeu le-a făcut în mijlocul lor (Fapte 15:11-12).

După argumentele prezentate de apostolul Petru a intervenit Iacov, care a arătat că mântuirea neamurilor este în planul lui Dumnezeu (Fapte 15:13 – 14), fiindanunțată și împlinită conform Cuvântului Scripturii (Fapte 15:15 – 18). De aceea, el arecomandat ca neamurilor să li se ceară să se ferescă de dobitoacele sugrumate, de pângăririle idolilor și de sânge (Fapte 15:19 – 21).

4. Efectul deciziilor exprimate pentru rezolvarea disensiunilor apărute înBiserica primară

Răspunsul pentru disensiunile apărute în biserica din Antiohia a fost exprimat printr-un consens general (Fapte 15:22), a fost comunicat în scris (Fapte 15:23 – 29) și însoțit de mărturia a doi martori (Iuda și Sila ““ Fapte 15:22/b, 30 – 35). Acest răspuns a păstrat unitatea bisericii, a adus o mare bucurie (Fapte 15:31), a condus la întărirea credinței (Fapte 15:31/b – 32) și a clarificat calea prin care se poate ajunge la mântuire, deschizând noi oportunități pentru vestirea Evangheliei între neamuri (Fapte 15:32, 33 – 35).

Întrebări pentru discuții:

1 Cine a generat disensiunea între membrii bisericii din Antiohia ?
2. Care a fost cauza acestei disensiuni ?
3. Ce lucruri se încearcă a se adăuga Evangheliei astăzi?
4. Cum a procedat biserica din Antiohia pentru rezolvarea acestei disensiuni?
5. A fost această disensiune un pericol pentru creștinism ?
6. Ce răspuns a dat biserica din Ierusalim acestei disensiuni ?
7. Cum a ajuns biserica din Ierusalim la această hotărâre ?

Pastor Dan Boingeanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.