14 Februarie – Biserica, Ogorul lui Dumnezeu

Matei 20:1-16 (1 Corinteni 3:6-9)

Scopul lecției:Să înțelegem ce înseamnă metafora “Biserica, ogorul lui Dumnezeu” și să descoperim cine este proprietarul “ogorului” (viei), cine sunt lucrătorii și care este plata pe care aceștia o vor primi.

Contextul lecției: Atunci când apostolul Pavels-a adresat bisericii din Corint, în care membrii erau divizați după preferințele pe care le aveau față de slujitorii bisericii, a arătat că slujitorii bisericii, între ei, sunt egali (1 Corinteni 3:5; 8), slujesc după darul și puterea pe care au primit-o de la Dumnezeu (1 Corinteni 3:5/b), iar cei ce slujesc fără ajutorul lui Dumnezeu nu sunt nimic (1 Corinteni 3:7). În acest context în care cei chemați în lucrare sunt conlucrători cu Dumnezeu pentru împlinirea slujirilor încredințate, apostolul Pavel identifică Biserica prin metafora “ogorul lui Dumnezeu” (1 Corinteni 3:6-9).

Deși această metaforă ce descrie cadrul și natura slujirii celor chemați să lucreze în Împărăția lui Dumnezeu, nu mai este menționată explicit în niciun alt pasaj al SfinteiScripturii, identitatea Bisericii ca ogor a lui Dumnezeu este subînțeleasă prin multe alte pasaje în care Sfânta Scriptură aseamănă Împărăția lui Dumnezeu (împărăția cerurilor), cu o vie (Matei 20:1-19; Matei 21:33-46).

Înainte ca Biserica să fie numită “via lui Dumnezeu“, această metaforă a fost atribuită poporului Israel (Psalm 80:8-16; Isaia 5:1-7; 27:2-6). Fiindcă via lui Israel n-a adus roada așteptată de Dumnezeu, iar vierii nu și-au împlinit slujirea ce le-a fost încredințată (Isaia 5:2/b; Ieremia 12:10-13; Osea 10:1-4; Matei 21:33-46), via lui Israel a fost pustiită (Isaia 5:5-6; Osea 10:2; Ieremia 12:10-13), vierii omorâți (Matei 21:41; Marcu 12:9), iar via a fost dată altor vieri, care trebuie sa-și împlinească bine slujba și să-și dea roadele la vremea potrivită (Matei 21:41; Marcu 12:9; Fapte 13:45-46; Romani 11:11-22).

Conținutul lecției: Domnul Isus a spus “pilda lucrătorilor viei” pentru a arăta ce atitudine trebuie să aibă cei chemați să lucreze pe ogorul Împărăției lui Dumnezeu, în contrast cu atitudinea tânărului bogat care nu a fost dispus să plătească prețul credinței (Matei 19:21-24), și pentru a exemplifica răspunsul dat la întrebarea apostolului Petru, care a dorit să afle ce răsplată vor primi cei ce au lăsat totul și L-au urmat pe Domnul (Matei 19:27-30).

Împărăția cerurilor, care este asemănată în acest pasaj cu via în care trebuie să lucreze cei chemați de Dumnezeu, nu reprezintă Împărăția de 1000 de ani, așa cum încearcă unii teologi să ne convingă, fiindcă în această fază a Împărăției lui Dumnezeu oamenii nu vor intra pe rând, ci toți odată (Apocalipsa 20:4-6) și nici veșnicia, fiindcă veșnicia este o vreme a domniei, nu a slujirii (Apocalipsa 22:5), ci vremea de har în care Dumnezeu folosește slujirea celor credincioși pentru zidirea bisericii (1 Corinteni 3:6-9; Efeseni 4:11-16) și extinderea Împărăției Lui, până la marginile pământului (Matei 3:1; 4:17; 13:31-35). Urmărind adevărurile pe care Domnul Isus le-a prezentat în acestă pildă descoperim:

1. Proprietarul viei

Deși proprietarul viei este Dumnezeu, în acestă pildă el este prezentat de Domnul Isus ca un bun gospodar. Dumnezeu merită apelativul de “bun gospodar”, fiindcă este interesat de soarta viei Sale (dorește ca via Sa să fie bine lucrată), se implică personal pentru angajarea lucrătorilor la vie (Matei 20:1), își păstrează angajamentul și promisiunile făcute lucrătorilor (Matei 20:2) și este plin de generozitate. Această generozitate este descoperită de faptul că nu îi condamnă pe cei ce și-au pierdut ziua fără lucru (Matei 20:3-7), îi acceptă și pe cei din ceasul al unsprezecelea (cinci după amiază, Matei 20:7), iar pe cei din urmă îi cheamă cei dintâi, pentru a le oferi plata, platindu-i cu un leu, la fel ca pe cei ce și-au început lucrul dis de dimineață (Matei 20:8-9).

2. Lucrătorii din vie

Cei chemați să lucreze pe ogorul Împărăției lui Dumnezeu (în vie), au intrat în slujire în diferite perioade ale zilei (în diferite perioade ale zilei de har), dis de dimineață, la ceasul al treilea, al șaselea, al nouălea și chiar în cel de-al unsprezecelea (Matei 20:1-7; Ioan 9:4; Romani 13:12-13). Cei dintâi lucrători și-au început slujirea numai după ce s-au învoit cu stăpânul viei asupra plății pe care o vor primi (Matei 20:2), pe când toți ceilalți au lucrat contând pe promisiunea care le-a fost făcută de gospodar (Matei 20:3-7). Dar deosebirea dintre lucrători nu este dată numai de timpul și modul în care au intrat în slujire, ci mai ales de felul în care aceștia și-au împlinit lucrarea. Unii au lucrat de dragul plății (Matei 20:2), iar alții au lucrat de dragul stăpânului. Cei ce au fost chemați dis de dimineașă au lucrat din datorie, pe când toți ceilalți chemați mai târziu, au lucrat din dragoste (Matei 20:1-7).

3. Plata pe care o vor primi cei ce lucrează în vie

Plata pe care o primesc lucrătorii din vie este “un leu” (Matei 20:9-14). Această plată nu este mântuirea, fiindcă mântuirea nu se câștigă prin fapte (Efeseni 2:8-9) și nici răsplătirea lui Dumnezeu,  care se va face după slujirea împlinită (1 Corinteni 3:8; 3:14-15), ci reprezintă harul lui Dumnezeu care se oferă în mod egal, însemnând “viața veșnică” (Romani 3:21-22; Matei 19:27-30). Dacă tânărul bogat și-a dorit să câștige viața veșnică printr-un efort uman (Matei 19:16), prin pilda lucrătorilor viei Domnul Isus a arătat că viața veșnică este oferta lui Dumnezeu pentru toți cei ce, prin credință, acceptă invitația bunului gospodar, contează pe promisiunile lui Dumnezeu și lucrează din dragoste.

Întrebări pentru discuții:

1. În ce context a folosit apostolul Pavel metafora “Biserica, ogorul lui Dumnezeu”?
2. Cine au fost cei dintâi cărora li s-a atribuit metafora “via lui Dumnezeu“?
3. Ce calități îl arată pe stăpânul din pilda lucrătorilor viei ca fiind un “bun gospodar” ?
4. Ce lucruri îi diferențiază pe lucrătorii din vie ?
5. Ce plată au primit cei ce și-au început slujirea în ceasul al unsprezecelea?
6. De ce socoteau cei ce și-au început slujirea dis de dimineață că vor primi mai mult ?
7. De ce nu a făcut nicio nedreptate stăpânul atunci când i-a platit pe toți cu un leu ?

Pastor Dan Boingeanu