11 Aprilie ““ Sardes, biserica moartă spiritual

Apocalipsa 3:1-6 (Efeseni 5:10-14)

Scopullecției : Să descoperim simptomele morții spirituale, cauzele care au generat această cădere spirituală și ce remediu spiritual a prezentat Domnul Isus bisericii din Sardes pentru a ieși din aceastăstare.

Contextul lecției: Sardesul a fost capitala vechiului regat al Lidiei. Era un oraș situat pe un platou înalt, spre care era o singură cale de acces. Faptul că era înconjurată de văi adânci a facut ca această cetate Sardes să fie imposibil de cucerit. Această poziție strategică i-a determinat pe locuitorii din Sardes sa aibă o încredere falsă, considerându-se la adăpost de orice pericol.

Cu toate acestea, cetatea a fost cucerită de către Cir în anul 549 î.Hr. și mai târziu de către Alexandru Macedon. De fiecare dată însă, cuceritorii i-au luat pe locuitorii cetății prin surprindere. Un grup de soldați au escaladat peretele muntelui și zidul cetății, după care au deschis porțile pentru colegii lor, care au jefuit cetatea și au dărâmat construcțiile impunătoare. După aceste incidente, cetatea Sardes a continuat să fie locuită, dar nu a mai ajuns niciodată la strălucirea și faima pe care a avut-o înainte.

Deși nu se cunoaște modul în care biserica din Sardes a luat ființă, urmărind scrisoarea care i-a fost adresată putem constata că în vremea începuturilor această Biserică a avut o perioadă de progres și de biruință spirituală. Însuși Domnul Isus le spune celor din Sardes să-și aducă aminte de felul cum au auzit și au primit Cuvântul lui Dumnezeu (Apocalipsa 3:3). Însă, odată cu trecerea vremii, viața spirituală a acestei biserici a decăzut, iar istoria ei s-a asemănat cu cea a orașului în care era așezată. Biserica a pierdut strălucirea și faima de altădată și a ajuns în ruină spirituală. Cineva a identificat această biserică numind-o “mormânt spiritual“, fiindcă în scurgerea vremii în biserica din Sardes s-au conturat tot mai mult semnele morții spirituale.

Conținutul lecției:Studiind scrisoarea pe care a trimis-o Domnul Isus prin apostolul Ioan acestei biserici descoperim trăsăturile spirituale ale unei biserici aflate în pragul morții spirituale.

1 . Biserica aflată în pragul morții spirituale este o biserică numai cu numele Apocalipsa 3:1-2

Bisericii din Sardes, Domnul Isus îi spune: “îți merge numele că trăiești, dar ești mort” (Apocalipsa 3:1). De aceea putem spune că tot ceea ce a rămas despre biserica din Sardes a fost numai numele (“eticheta”). Sardis înseamnă “cei salvați”, sau “cei ce au ieșit afară“. Deși acest nume mai era încă folosit pentru identificarea acestei biserici, viața practică a membrilor bisericii era departe de a fi la înălțimea acestei numiri. În spatele etichetei și a lucrurilor de suprafață, în Sardes se ascundea “moartea”!Și astăzi sunt tot mai mulți oameni care, atunci când sunt întrebați despre identitatea lor spirituală se ascund sub numele de “creștin”, deși viața lor nu confirmă ceea ce spun. Apostolul Ioan arată că este un mare har să fi numit creștin, dar adevărata binecuvântare o trăiesc numai cei ce trăiesc ca adevărați creștini (1 Ioan 3:1-2).

Membrii bisericii din Sardes erau preocupați mai mult de imagine și de aparențe decât de o mărturie practică. Același lucru se întâmplă deseori și astăzi cu unii creștini care sunt preocupați mai mult de ambalajul vieții lor spirituale decât de conținutul acesteia.

2. Biserica aflată în pragul morții spirituale este o biserică numai cu trecut  Apocalipsa 3:3

În viața unei biserici pot fi întâlnite mai multe etape spirituale. De multe ori istoria spirituală a unei biserici începe cu o persoană care L-a cunoscut pe Dumnezeu, continuă cu o trezire spirituală, devenind o mișcare, se maturizează devenind un monument și apune ajungând un mausoleu. Biserica din Sardes a ajuns la stadiul de mausoleu.
Pentru biserica din Sardes, eroii erau în mormânt, sfinții în vitrină, iarîn prezent în biserică era un puternic miros de tamâie care întreținea o atmosferă de mormânt. Deși biserica din Sardes a avut un început frumos, prezentul nu mai era la înalțimea începuturilor. Iar în viata lor spirituală, membrii bisericii din Sardes înaintau pe drumul care duce spre moarte, la fel ca toți ceilalți oameni ce nu-L cunosc pe Dumnezeu.

3. Biserica aflată în pragul morții spirituale este o biserică fără mărturie Apocalipsa 3:4-5

Prin scrisoarea care le-a fost adresată de Domnul Isus, membrii bisericii din Sardes au fost anunțați că sunt numai câteva nume ale unor membri din biserică care nu și-au pătat hainele. Toți ceilalți aveau hainele mânjite (Apocalipsa 3:4). Această subliniere era o referire clară la starea de păcat și compromis în care a ajuns biserica. Pentru a avea o bună mărturie, Domnul Isus a arătat că cei neprihăniți trebuie să-și păstreze haina sufletului curată, iar cei ce vor birui vor fi îmbrăcați în haine albe (Apocalipsa 3:4-5). Pentru a fi pregătită să-L întâmpine pe Domnului Isus, biserica trebuie să poarte acest veșmânt al neprihănirii (Apocalipsa 19:8-9; Matei 22:11-12) . În contrast însă cu starea de neprihănire în care trebuie să fie înveșmântată Biserica, într-o biserică aflată în pragul morții spirituale, veșmântul inimii este murdărit de păcat, iar mărturia credincioșilor (membrilor) este compromisă.

4. Biserica aflată în pragul morții spirituale este o biserică fără faptele credințeiAp.3:2

Când Domnul Isus a cercetat biserica din Sardes, a declarat: “n-am găsit faptele tale desăvârșite înaintea Dumnezeului Meu” (Apocalipsa3:2). Această declarație ne arată că faptele pe care le săvârșim nu pot fi ascunse de Dumnezeu. În repetate rânduri, în conținutul scrisorilor adresate bisericilor din Asia Mică, întâlnim declarația: “Știu faptele tale!” (Apocalipsa 2:2, 2:19, 3:1, 3:8, 3:15). Privindu-i pe membrii bisericii din Sardes, Domnul Isus nu numai că știa ceea ce înfăptuiseră ei, ci cunoștea și natura faptelor pe care aceștia le-au săvârșit; faptele lor nu erau desăvărșite!Nu erau fapte ale pocăinței și ale credinței, ci mai degrabă fapte ale firii pământești. Iar prin fapte nedesăvârșite putem înțelege și că ei nu terminaseră ceea ce au început (Psalm 1:3).

5. Biserica aflată în pragul morții spirituale este o biserică fără puls spiritual Apocalipsa 3:1-5

Domnul Isus îi pune bisericii din Sardes diagnosticul cel mai sever dintre toate bisericile pe care le-a examinat, spunând : “ești mort”,  “veghează , și întărește ce ramâne, care e pe moarte” (Apocalipsa 3:1-2). Această declarație ne arată că în biserica din Sardes erau mai multe semne ale morții spirituale decât ale vieții din Dumnezeu. Biserica nu poate trăi prin experiențele trecute,  prin programe sau activități, ci are viață spirituală numai prin prezența și lucrarea Duhului Sfânt. Însuși Domnul Isus a spus: “Eu am venit ca oile mele să aibă viața, și s-o aibă din belșug” (Ioan 10:10). Pentru că într-o biserică aflată în moarte spirituală Domnul Isus și Duhul Sfânt nu mai au locul pe care îl merită, viața nu mai este o manifestare evidentă, ci abia mai pâlpâie.

Fiindcă Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului (2 Petru 3:9),  pentru toți cei cuprinși de somnul morții spirituale, asemenea mesajului trimis Bisericii din Sardes, El sună deșteptarea (Apocalipsa 3:2). Acest semnal al deșteptării cuprinde o chemare la pocăință (Apocalipsa 3:3), un îndemn la cercetare (Apocalipsa 3:3) și o chemare pentru a umbla în lumină și adevăr (Apocalipsa 3:3-5). Iar pentru cei ce vor birui și vor umbla în ascultare și curăție, promisiunile Domnului Isus sunt mărețe : “vor fi îmbracati în alb” (Apocalipsa 3:4), “vor fi împreuna cu El” (Apocalipsa 3:4), “nu li se va șterge numele din cartea vieții” (Apocalipsa 3:5), iar numele lor “vor fi mărturisite înaintea Tatălui și înaintea îngerilor”(Apocalipsa 3:5). Însă pentru cei ce vor continua în aceiași stare de păcat și neveghere spirituală , judecata va venica un hoț (Apocalipsa 3:3).

Întrebări pentru discuție:

1. Care au fost semnele morții spirituale în biserica din Sardes ?
2. De ce a ajuns biserica din Sardes în acestă stare spirituală ?
3. De ce trebuie ca viața spirituală să aibă nu numai etichetă ci și conținut ?
4. Prin ce lucruri încearcă și astăzi anumite biserici să-și ascundă starea spirituală în care se găsesc ?
5. Prin ce îndemnuri a fost ajutată biserica din Sardes să găsească viața din belșug ?
6. Care sunt evidențele vieții spirituale ?
7. Ce răsplată a fost promisă celor biruitori din biserica din Sardes ?

Pastor Dan Boingeanu