– “Din prisosul inimii vorbește gura” (Luca 6:45)-
Să răspundem la câteva întrebări legate de comunicare.
1) Ce înseamnă o bună comuniÂcare? Este o împărtășire onestă, cu intenție pozitivă, în dublu sens. Nu înseamnă să “trântești” sau să-i dai cuiva o fărâmă din gândirea ta! Prima lege a ecologiei verbale este aceasta: gunoiul nu este biodegradabil! Se reciclează, putrezind cu timpul. “Cuvintele bârfitorului sunt ca prăjiÂturile: alunecă până în fundul măruntaielor” (Proverbe 18:8). Multe cuvinte îl însoțesc până în mormânt pe cel ce le-a auzit.
2) Ce ar trebui să comunicăm? Adevărul. “Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr îi sunt plăcuți” (Proverbe 12:22). Dar adevărul poate fi spus ca o lovitură de ciocan sau ca o mângâiere caldă a prieteniei. El trebuie comunicat după o gândire prealabilă asupra impactului. “Inima celui neprihănit se gândește ce să răspundă, dar gura celor răi împroașcă răutăți” (Proverbe 15:28).
3) Cât de mult trebuie să comunicăm? La fel de mult precum Cuvântul lui Dumnezeu, în dragoste și înțelepciune. Copiii și oamenii supărați au nevoie doar de informații limitate. “Nebunul își arată toată patima, dar înțeleptul o stăpânește” (Proverbe 29:11). 4) Cum trebuie să comunicăm? “Cum” poate fi la fel de important ca “ce”, așa că vorbește fiind atent la sentimentele ascultătorului. “Un răspuns blând potolește mânia, dar o vorbă aspră ațâță mânia” (Proverbe 15:1). Reacția ascultătorului este condiționată de cuvintele tale. 5) Ai grijă când vorbești; este un lucru vital! “Ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivÂită!” (Proverbe 15:23). Dacă nu ești sigur că este momentul potrivit, așteaptă și roagă-te pentru înțelepciune!
