„lată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă” (Exod 33:21)
Dacă ai fost vreodată surprins de vreun uragan, atunci știi ce înseamnă să ai de-a face cu cea mai puternică forță a naturii, cunoscută omului. Rafalele de vânt ating viteze de 250 km/h; stratul de apă atinge 13 cm într-o oră; poate provoca valuri cât un bloc cu 10 etaje și talazuri de 8m. Poate rade de pe fata pământului un oraș întreg în câteva minute.
Două componente ale uraganului prezintă un interes deosebit. Una dintre ele se referă la partea mai puțin intensă a uraganului, așa numitul ochi – acel miez relativ calm, unde presiunea scăzută a aerului atrage norii iar ciocnirea acestora provoacă fulgerele. Ochiul este înconjurat de un așa zis zid al ochiului, unde aerul se ridică si se formează norii groși de ploaie.
Spre deosebire de centrul mai puțin intens, partea exterioară, zidul, găzduiește cele mai puternice elemente ale uraganului, inclusiv vânturile cele năprasnice si ploile cele mai puternice. Dacă te-ai putea uita din spațiu la această forță a naturii, ai vedea cum cea mai puternică parte a uraganului se situează chiar lângă centrul lui, în timp ce miezul însuși rămâne relativ calm.
lată o lecție pentru fiecare dintre noi. Dumnezeu nu ne scapă de toate necazurile – sau cel puțin nu așa de repede pe cât ne-ar plăcea nouă să o facă – dar ne promite pacea în mijlocul necazurilor. Puțini oameni au avut mai multă bătaie de cap decât Moise. Menirea lui a fost să hrănească, să conducă și să protejeze două milioane de oameni. Si indiferent cât de mult s-a străduit el, ei tot nemulțumiți au fost.
Așa că într-o zi, Dumnezeu i-a zis: „lată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă…. te voi pune în crăpătura stâncii si te voi acoperi cu mâna Mea” (v. 21-22).
Dacă ÎI rogi, Dumnezeu te va duce și pe tine în acel loc plin de pace indiferent cât de puternică este furtuna prin care treci.
