“Adu-ți degetul încoace “¦ nu fi necredincios, ci credincios” [Inan 20:25-27)
. Noii convertiți nu sunt singurii care se luptă cu îndoiala; uneori creștinii mai vechi se confruntă și ei cu ea. Un autor creștin le numește “furtunile îndoielii “¦ zile turbulente când vrăjmașul este prea mare, sarcina prea grea, viitorul prea sumbru “¦ iar răspunsurile prea puține. Torna a spus: “dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor “¦nu voi crede. Isus a zis: Adu-ți degetul încoace “¦ nu fi necredincios, ci credincios”. Toma pune întrebarea pe care toți o punem când ne frământăm: “Dacă Dumnezeu este așa de bun, de ce mă simt așa de rău? Dacă mesajul Lui e atât de limpede, de ce sunt confuz? Dacă El este în control, de ce se luptă oamenii cu probleme atât de epuizante?” Preferi să fii sarcastic decât fățarnic, așa că te rogi nedumerit cu “ochii pe jumătate închiși” “¦ pentru coÂpiii subnutriți?”¦ pentru puterea rugăciunii?”¦ adâncimile harului?”¦ creștinii internați de cancer? “¦ dar cine ești tu să-ți pui astfel de întrebări?”
Elisabeth Elliot a spus: “Adevărata credință operează numai atunci când nu există răspunsuri”. Dumnezeu spune: “gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, și căile voastre nu sunt căile Mele” (Isaia 55:8). Adevărul este că Dumnezeu nu gândește ca noi. El vede imaginea de ansamblu și acționează în consecință. Într-o conversație cu ucenicii Săi, Domnul Isus a spus: “Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta” (loan 16:12). Când te trezești îndoindu-te și îl pui sub semnul întrebării pe Dumnezeu, roagă-te: “Doamne, nu este ușor să cred când sunt rănit și confuz, iar Tu taci. Asemenea lui Toma, îmi trebuie dovezi că mă iubești. Ajută-mă să văd dincolo de dorința mea de pace și de confort, dincolo de îndoielile mele și de întrebările fără răspuns și ajută-mă să văd adevărul dragostei și harului Tău statornic”.
