“Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire” (lacov 1:19)
Cineva glumea: “Dumnezeu ne-a dat două urechi și o gură pentru că trebuie să ascultăm de două ori mai mult decât vorbim”. A învăța lucrul acesta înseamnă a fi “grabnic ia ascultare, încet la vorÂbire”. Cine este un bun ascultător zidește relații. Dar bunii ascultători nu se nasc așa, ei sunt formați! Așadar, iată câteva sugestii pentru a-ți îmbunătăți ascultarea:
1) Ascultă fără să întrerupi. Rezistă tentației de a sări și de a termina propoziția și nu încerca să iei cuvântul cuiva ““ ci ascultă.
2) Ascultă ca să înțelegi. încearcă să înțelegi punctul lor de vedere, sentimentele lor, gândirea și nevoile lor. O ascultare bună înseamnă să auzi ceea ce gândește de fapt cealaltă persoană, ce vrea să spună ea, nu ceea ce îți imaginezi tu. În loc să-ți dai cu presupusul, întreabă: “Am înțeles bine? Vrei să spui c㔦? Simți că “¦?” Cu alte cuvinte, nu presupune ““ verifică;
3) Ascultă fără să judeci. Nu trage concluzii pripite. Dacă ceea ce spune interlocutorul tău nu este relevant, continuă să asculți. “Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie și își trage rușinea” (Proverbe 18:13). Dacă asculți mai mult, poate totul are sens.
4) Ascultă fără să corectezi, fără să îți exprimi dezacordul sau lipsa de apreciere. A spune: “Nu așa a fost” sau “Ce ai crezut? Dacă nu ai fi fost “¦” sau “Ești prea sensibil” îi pune pe oameni în gardă și oprește comunicarea adevărată.
5) Aprobă vorbitorul. Acceptă punctul lui de vedere și sentimentele lui ca fiind exprimarea unei perÂsoane valoroase. “Dacă te-am înțeles corect, tu crezi că “¦ simți că “¦ nu-i așa?” Roagă-l să te ajute să înțelegi. “Date fiind cele pe care mi le-ai spus, îmi dau seama de ce simți ceea ce simți” este foarte aprobator și vei spori încrederea și disponibilitatea celuilalt de a lua în considerare soluțiile pe care le-ai putea oferi tu.
