| Dacă aţi şti cu câtă bucurie,
Azi noapte-am mers la Domnul, sus!
Eram într-o călătorie,
În visul meu, către Iisus.
Înmărmuresc! Mă uit tăcută,
La locul ce e veşnic Sfânt!
Nicicînd, eu nu voi fi pierdută,
Dacă ascult al Său Cuvânt!
Ce-mpărăţie minunată!
Sunt curioasă, vreau să ştiu
Ce e în Rai, şi cum arată?
- Cu Tine, Doamne, vreau să fiu.
- De ve-ţi alege drumul bun,
De mine, nu veţi fi uitaţi.
Aici, pe toţi, o să v-adun,
V-aştept, doar când veţi fi chemaţi.
Să ştiţi că, legea mea e Sfântă!
Pe voi, toţi, vă vreau vindecaţi.
Vor fi în Rai, doar ce-i ce-ascultă
Cuvântul Meu - neîntinaţi!
Să fim cinstiţi, Iisus ne cere
Şi, veşnic noi, să îl slăvim;
El ne aduce mângâiere.
În Rai e locul cel divin!
Să-avem cuvinte înălţătoare,
Atunci, când rostim rugăciuni.
Şi, sufletul Lui bun şi mare,
Va face pentru noi minuni!
- Vreau Doamne, să fiu împreună
Cu toţi ai mei, de altădat,
Sub ocrotirea Ta cea bună!
Mi-e dor de ei! Nu i-am uitat!
Acolo, sus, în Cerul Sfânt,
Vom merge toţi, la El, odată.
Chiar de-am greşit, Domnul ne iartă,
Dar, să-mplinim al Său Cuvânt!
Viaţa mea este minunată,
Cu Tine, Iisuse, Bun şi Sfânt!
Fii lângă mine, bunătatea ţi-arată
Cum ai făcut, când erai pe pământ!
- Mai dă-mi Iisuse, iar putere,
Vreau ca să uit de chin şi jale.
Şterge din suflet a mea durere,
Doar cu un gest al mâinii Tale!
- Doamne, de poţi, te rog mă iartă,
Că am păcate de nescris!
Paşii pe drumul Tău, mă poartă,
Noaptea când eu păşesc în vis.
O cruce grea, eu am purtat.
De mic copil, am suferit.
Doamne, poate am meritat,
Dar, ştiu că mereu m-ai iubit!
|
Septembrie 24th, 2009 at 8:42 pm
foarte frumoasa poezia…Domnul sa binec.pe cea ce a scris-o..
Noiembrie 29th, 2009 at 3:00 am
O POEZIE FOARTE FRUMOASA DOMNUL SA FIE CU TINE AN CONTINUARE
Ianuarie 17th, 2010 at 2:14 pm
Super!!! DOMNUL sà te binecuvànteze…la penultima strofà poate era indicat:DOAMNE TU poti in loc de DOAMNE de poti…SUCCES
Martie 9th, 2010 at 8:03 pm
Întradevăr, viaţa este foarte frumoasă, dar foarte mulţi trec… şi nu o cunosc. A nu cunoaşte splendorile vieţii. A nu cânta poetic frumuseţea ei neasemuită, înseamnă a nu cunoaste pe Dumnezeu, şi a nu vedea sacrificiul făcut de El, un sacrificiu până întracolo… că a dat la moate pe cruce, pe singurul Său Fiu. Eu consider că îşi merită soarta cel care nu iubeşte pe Dumnezeu şi renunţă de bunăvoe la viaţă. Păcat egal… Moarte! Pace!