25 Mai

“Astfel dar, dupa cum printr-o singura greseala, a venit o osânda care a lovit pe toti oamenii, tot asa, printr-o singura hotarâre de iertare a venit pentru toti oamenii o hotarâre de neprihanire care da viata.” Romani 5:18

Am auzit o poveste pescareasca ce ilustreaza foarte bine atitudinea pe care oamenii o au fata de mântuire si harul lui Dumnezeu.

Într-o zi trei oameni au mers la pescuit. Primul dintre acestia era un calvinist convins, ce credea ca odata ce esti mântuit, esti pentru totdeauna mântuit, având siguranta deplina ca mântuirea nu se poate pierde.

Al doilea era un arminian ce credea ca desi Dumnezeu da mântuirea, omul o poate pierde. Iar al treilea ce era un liber cugetator credea ca nu-I nevoie de mântuire, findca în lumea de dincolo nu mai este nimic.

În timpce pescuiau fiind pe la mijlocul lacului, a venit deodata o furtuna care le-a rasturnat barca, iar toti cei trei pescari care n-au mai putut fi salvati de la înec au ajuns în iad.

Când s-au vazut însa cu totii în iad, au continuat discutia teologica. Calvinistul a marturisit: “desi toata viata am crezut ca nu-mi pot pierde mântuirea, ajuns aici îmi dau seama ca m-am înselat!” Arminianul a continuat spunând:”desi am crezut din toata inima ca mântuirea se poate pierde, nu m-am asteptat ca aceasta sa mi se întâmple tocmai mie!”

Dupa ce i-a ascultat, liberul cugetator si-a pus mâinile la ochi spunând: “nu-i adevarat ceea ce mi se întâmpla; nu-i adevarat ceea ce mi se întâmpla!”

Interesanta exemplificare; nu-i asa?

Mântuirea nu-i însa numai ceea ce noi credem despre vesnicie sau cu privire la ceea ce a facut Dumnezeu pentru noi, ci înseamna o acceptare prin credinta a darului lui Dumnezeu , care ne aduce izbavire de sub robia diavolului, pacat, si pedeapsa vesnica.

Rugaciune: Doamne Dumnezeule; ajuta-ma sa primesc darul mântuirii si sa Te urmez cu credinta pentru ca sa-mi pot petrece vesnicia împreuna cu Tine. Amin.