În aceste zile de pelerinaj prin „valea umbrei morții” (Psalmul 23:4) generat de virusul COVID-19, prin care trece o lume întreagă, Dumnezeu caută printre noi un „om care să înalțe un zid și să stea în mijlocul spărturii” înaintea Lui „pentru țară” ca să fie scăpată de pandemia nimicitoare (Ezechiel 22:30). Să fie oare astăzi durerea lui Dumnezeu aceeași ca cea de odinioară când spunea despre generația lui Ezechiel: „nu găsesc nici un om” în întreaga țară?
Organizația „OM în România” se angajează, în aceste zile de panică mondială, să ofere o șansă tuturor celor ce aud această chemare divină de a deveni „omul pe care-l caută Dumnezeu” în această generație și de a „înălța un zid” de apărare împotriva „ciumei care umblă în întuneric” sau a „molimei care bântuie ziua-n amiaza mare” (Psalmul 91:6).
Iată ce puteți face împreună cu noi:
1. Exersați dependența totală de Dumnezeu.
Poate că în ultima perioadă de timp ne-am pus încrederea mai mult în resursele noastre proprii, în abilitățile oamenilor pricepuți (de știință), în lideri religioși, în diverse structuri politice internaționale, sau orice altă formă de suport care-l elimină pe Dumnezeu sau Îl plasează pe un loc secundar în inima noastră. Fără îndoială toate acestea reprezintă o formă de „idolatrie modernă” pe care Dumnezeu o condamnă cu aceeași determinare ca altădată în istoria trecută a omenirii (Exod 34:12-13; Psalmul 78:58).
În ultima perioadă de timp, un virus mic și nevăzut a anihilat toată înțelepciune specialiștilor și a făcut aproape inutile resursele financiare ale statelor lumii! Dumnezeu ne-a demonstrat, încă odată (dacă mai era nevoie) că idolii noștri moderni în care ne punem încrederea nu sunt în stare de nimic! Confruntat cu o situație similară, Pavel se întreba odinioară: „Cum se împacă templul [biserica] lui Dumnezeu cu idolii”? „Căci noi suntem templul [biserica] Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: ‘Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu’” (2 Cor. 6:16).
De aceea, în aceste vremuri de mânie divină împotriva idolilor noștri moderni, Dumnezeu caută printre noi un om care decide să-și pună toată încrederea în El. Gloria divină să fie manifestată prin viața acestui om astfel încât oricine să înțeleagă că în Dumnezeu ne punem toată dependența pentru toate resursele noastre necesare vieții.
Mântuitorul Isus Hristos ne-a învățat dependența de Dumnezeu când a hrănit 5.000 de bărbați flămânzi (în afară de femei și copii) cu doar cinci pâini și doi pești, singura resursă pe care o aveau la dispoziție atunci. Vă amintiți însă cum Isus „Și-a ridicat ochii spre cer și a binecuvântat” (Matei 14:19), arătând astfel de unde vin resursele necesare de hrană pentru acea mulțime mare de oameni? Noi spre ce/cine ne uităm pentru resursele de viață de care avem nevoie acum în aceste vremuri de criză?
În lunile care urmează vor fi poate familii, lucrători și misionari cu puține resurse materiale! Dumnezeu caută printre noi un om care să-și înalțe privirea în sus și să exerseze totala dependență de Dumnezeu atât pentru sine cât și pentru alții. Nu vrei să fii tu omul acesta? Poate vă întrebați: dar cum (în ce mod) ne va oferi Dumnezeu resursele de care avem nevoie pentru viața noastră?
Cum va asigura El resursele pentru noi este mai puțin important decât Cine este Cel ce face asta pentru noi. Dumnezeu lucrează când într-un fel când într-altul, însă El este Cel ce rămâne Același Stăpân Suveran în care trebuie să ne punem încrederea în orice vreme.
2. Întoarceți-vă la Cuvintele pline de putere ale Scripturii.
Nu-i așa că în ultimul timp citim mai mult cărți și comentarii decât citim Sfânta Scriptură? Nu-i așa că ascultăm mai degrabă predici și mesaje profetice decât ascultăm de Glasul Lui Dumnezeu înregistrat în Sfânta Scriptură? Pavel spunea odinioară: „Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede” (Romani 1:16).
Puterea aceasta a Evangheliei este mai mare decât putere militară, decât puterea financiară, sau mai mare decât puterea politică a oricărei țări din lume și totuși atât de puțini sunt cei ce se asociază cu această Putere! Vremurile de trezire spirituală din trecutul istoriei creștinismului au fost întotdeauna însoțite de foame și sete după Cuvântul plin de putere al lui Dumnezeu.
Haideți să căutăm puterea lui Dumnezeu în Cuvântul Său! Vă propunem să descoperim persoane care în această perioadă de timp de izolare să citească cu sete din Scriptură și să memoreze cel puțin 10 versete. Odată ce pandemia generată de corona virus va trece, ne putem întâlni undeva într-o zonă din centrul țării ca să reproducem din memorie pe coli de hârtie albă, în format A1, întreaga Scriptură. Pentru aceasta am avea nevoie de aproximativ 3.000 de persoane care să memoreze cel puțin 10 versete biblice. Vom putea oare găsi atâția oameni care să genereze un impact național pentru citirea Bibliei în România?
3. Rugați-vă cu multă pasiune pentru generația noastră.
Timpul de rugăciune publică sau privată s-a scurtat mult în programul personal și cel al bisericilor în ultimii ani. Am uitat Cuvintele Scripturii care subliniază cu atâta claritate că: „Mare putere are rugăciune fierbinte a celui neprihănit” (Iacov 5:16).
Ne zbatem să realizăm fapte mari dar cu rugăciune puțină, sau de loc! Ei bine, trebuie să ne amintim că Dumnezeu ne spune STOP, așa nu mai merge! Planurile noastre de viață care exclude rugăciunea sunt sortite eșecului! Domnul Isus Hristos ne-a învățat că „mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii!” (Luca 10:2).
Atunci, ce este de făcut? Mântuitorul însuși ne-a spus ce trebuie să facem mai întâi: „Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său” (Luca 10:2).
Domnul Isus nu ne cere să trudim până la epuizare pe „ogorul” agendelor noastre zilnice de lucru, cât ne cere să ne rugăm! Suntem epuizați și frustrați pentru că nu ne rugăm suficient! Ce minune ar fi ca, în această stare de criză, credincioșii din România, să-și unească mâinile în rugăciune și să decreteze un post național pentru această generație de oameni panicați!
De aceea, cred că glasul Domnului răsună și astăzi: „caut un om” care să se roage pentru lume, „dar nu găsesc nici unul!” Nu vrei să fii tu omul acesta? Omul care, în izolarea impusă de contextul în care ne aflăm, să intre în odăița sa, să închidă ușa după el/ea și să se roage cu foc până ce flacăra aceasta a pasiunii pentru rugăciune va fi văzută de toți? (Matei 6:6).
În plus, de vreme ce restricțiile impuse de guvern permit grupurilor de doi sau trei să se deplaseze pe stradă (având asupra lor o declarație pe proprie răspundere), cum ar fi să generăm o mișcare de rugăciune cu doi sau trei credincioși din aceeași familie care ies pe stradă în jurul locuinței lor să se roage? Apostolul Pavel îndemna pe credincioșii de odinioară: „Vreau dar ca bărbații să se roage în orice loc și să ridice spre cer mâini curate, fără mânie și fără îndoieli” (1 Timotei 2:8).
Cum ar fi ca străzile din România unde locuiesc cei credincioși să fie străbătute de fiorul sfânt al rugăciunilor fierbinți? Chemarea Domnului răsună și astăzi: „caut un om care să înalțe un zid” de rugăciune pe stradă în fața acestei pandemii! Tu poți fi omul acesta!
În organizația OM România am generat această viziune, potrivit căreia bisericile evanghelice sunt antrenate să iasă pe stradă, câte doi sau trei, așa cum ne-a învățat și Domnul Isus (Matei 18:20). Să fim astfel o „biserică pe drum” în aceste zile de urgie (Matei 10:6-7).
4. Urmăriți unitatea tuturor credincioșilor manifestată prin integritate și har.
Suntem prea divizați în structurile noastre confesionale și în convingerile noastre teologice. Ne luptăm să câștigăm dreptatea noastră confesională în vreme ce pe lângă noi mor oameni ce ajung în iad! Să nu uităm că dreptatea această odată câștigată va fi o povară mai mare decât pierderea ei! Mai bine să pierdem dreptatea interpretărilor noastre teologice dar să câștigăm suflete pentru Împărăția lui Dumnezeu.
Am întâlnit odată un păstor dintr-o biserică din Europa ce îmi relata cu multă pasiune succesul său în lupta cu liberalismul religios. La început am considerat lupta sa a fi una demnă de tot respectul meu și al altora. Însă după o discuție mai lungă, după ce epuizasem toate argumentele în favoarea unei atitudini ferme dar mai pline de har, am ridicat o ultimă întrebare, simplă de altfel: Câți membri sunt acum în biserica pe care o păstoriți? Răspunsul a fost sec și răvășitor: 4 membri! Stați, am intervenit, eu am văzut la închinare mai multe persoane (erau vreo 50 de persoane într-o sală de 400 locuri).
Aceștia, mi s-a răspuns, au venit atunci ocazional la închinare. În mod obișnuit sunt doar patru persoane ce participă la serviciile divine (păstorul împreună cu soția sa și încă alte două persoane). Îmi venea să strig: Ai fost tare și n-ai cedat liberalismului religios (ceea ce este foarte bine de altfel) dar ce ai câștigat dacă ai pierdut oamenii din jurul tău?!
De aceea astăzi, mai mult ca oricând, avem nevoie de credincioși cu integritate dar care să manifeste mult har în jurul lor. Nu-i adevărat că așa s-a purtat Mântuitorul cu fiecare dintre noi? Prin urmare, în această vreme de pandemie dorim să descoperim oameni care ard în dorința lor de a trăi o viață integră (sfântă) după modelul lui Hristos și care sunt gata, în același timp, să vină alături de cei ce poartă poveri mari de păcate după ei pentru a-i ajuta să scape de povară.
Căutăm oameni care să plângă împreună cu marginalizații societății noastre și care să le ofere acestora din urmă multă îngăduință astfel încât să ajungă să fie eliberați de povara păcatelor lor prin puterea Duhului Sfânt. Nu vrei să fii tu omul acesta?
5. Slujiți pe Domnul cu dedicare și sacrificiu.
Misiunea creștină în lume este astăzi „copilul abandonat” al multor biserici din România. Se aud tot mai des replicile: „nu avem bani pentru misiune” sau „avem alte urgențe pentru biserică”. Fără nici un dubiu angajarea misionară a bisericilor din România întâmpină cea mai mare rezistență! Este adevărat că misiunea de salvare a oamenilor, din situația lor critică, nu este a noastră ci este a lui Dumnezeu.
Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, este primul misionar care a răspuns chemării divine venind în lume și plătind cu propria Sa viață pentru îndeplinirea misiunii Sale. Însă, bucuria lui Dumnezeu este aceea de a ne invita și pe noi alături de Sine în această misiune de răscumpărare a celor pierduți din generația noastră.
Pentru această misiune Domnul așteaptă să punem inima noastră întreagă și să facem sacrificii importante. David spunea odinioară: „nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi-de-tot care să nu mă coste nimic” (2 Samuel 24:24).
Mă întreb oare câți credincioși astăzi ar fi gata să sacrifice tot ce au, la fel ca văduva săracă din timpul Domnului Isus, care „a aruncat [în visteria de la templu], din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască” (Luca 21:4)?
Trăind în vremurile acestea de criză, după modelul lui Hristos, suntem provocați să alegem să trăim în suferință, în lipsuri financiare, sau în lipsă de confort personal pentru a face ca Împărăția lui Dumnezeu să se extindă în țara noastră.
Ai vrea să fii tu omul acesta? Vă amintesc că Bisericile Macedoniei „în mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare și sărăcia lor lucie au dat naștere la un belșug de dărnicie din partea lor” (2 Cor. 8:1). Cum ar fi să se spună astfel despre Bisericile din România în aceste zile? Dumnezeu caută astfel de oameni printre noi!
Organizația OM în România este decisă să sprijine eforturile misionare în urma cărora „vrem să vedem comunități vii de urmași ai lui Isus printre cei mai puțini evanghelizați” din România și din alte țări. Căutăm cu insistență oameni tineri și mai în vârstă, care să ni se alăture în acest demers misionar.
Cornel Boingeanu – Director OM România
Otniel Murza – Asistent director OM Romania
Dacă dorești să fii omul pe care Dumnezeu să-L folosească în această perioadă critică din România, să primești mai multe informații, să te angajezi în aceste slujiri, sau să susții finnanciar costurile pentru împlinirea nevoilor care se ivesc, trimire un e-mail pe adresa: Cornel.Boingeanu@om.org
