Romani 9:14-33 ( 2 Timotei 3:16-17)
Scopul lecției: Să descoperim prin răspunsul pe care l-a dat la întrebările vremii, pasiunea apostolului Pavel pentru apărarea și susținerea Adevărului.
Contextul lecției: În prima lecțiedin această secțiune în care apostolul Pavel arată cum se aplică planul mântuirii pentru cei din Israel (Rom. 9:1-11:36), am descoperit cât de mare a fostpasiunea apostolului pentru mântuirea celor din neamul său. Mărturiile pe care le găsim la începutul acestei secțiuni (Rom. 9:1-13) ne dovedesc că apostolul Pavel a avut inimă pentru cei pierduți (Rom. 9:1-3), inimă pentru Cuvântul Scripturii (Rom. 9:4-5) și inimă pentru Dumnezeu (Rom. 9:6-13), iar prin modelul pe care ni l-a lăsat, descoperim exemplul unui câștigător de suflete.
În continuarea acestui capitol (Rom. 9:14-33) descoperim însă și o altă pasiune a apostolului Pavel: “pasiunea pentru apărarea Adevărului!”Dacă înainte de întâlnirea cu Hristos apostolul Pavel a fost plin de râvnă pentru Lege (Fil. 3:5-6; Fapte 22:1-5; Gal. 1:13-14), din momentul în care L-a cunoscut pe Domnul Isus, el s-a angajat deplin pentru Evanghelie și Adevăr (Fapte 9:22; Rom. 1:14-17).
Exemplul său ne arată că un copil al lui Dumnezeu nu poate să rămână nepăsător față de întrebările pe care și le ridică cei necredincioși, ci ia atitudine în fața oricărei provocări, explicând și apărând Adevărul.
Conținutul lecției:În pasajul pe care îl studiem, apostolul Pavel menționează unele dintre cele mai frecvente întrebări pe care și le puneau cei din Israel și apără Adevărul dând un răspuns biblic la fiecare dintre acestea. Aceste întrebări sunt:
1. Mai sunt valabile promisiunile lui Dumnezeu? Rom. 9:6-13
Pentru că cei din Israel au ajuns să se îndoiască de credincioșia lui Dumnezeu, apostolul Pavel arată că Dumnezeu împlineștetot ceea ce a promis. Aceaste binecuvântări nu pot fi însă obținute prin descendență fizică (Rom. 9:6-8) sau prin merite personale (Rom. 9;10-13), ci numai prin credința în Hristos (Rom. 9:8; Gal. 4:21-31).
Chiar dacă promisiunile lui Dumnezeu nu s-au împlinit față de Ismael și Esau, acestea s-au împlinit însă față de Isac și Iacov (Rom. 9:7-13). Dacă “copiii trupești” (descendenții fizici ai lui Avraam) au căzut, Dumnezeu Își împlinește promisiunile față de “copiii făgăduinței” (sămânța spirituală formată din cei ce au credința lui Avraam) (Rom. 4:13-18; 9:8; Gal. 3:24; Evrei 11:17-19).
Acest fapt ne arată că Dumnezeu rămâne credincios chiar dacă cei din Israel au căzut. Căderea lor n-a zădărnicit planul lui Dumnezeu, ci numai împlinirea acestuia față de ei.
2. Există oare nedreptate în Dumnezeu? Rom. 9:14-18
Pentru a argumenta că nu poate fi nedreptate în Dumnezeu, apostolulPavel prezintă în contrast cazul lui Moise și cel a lui Faraon (Rom. 9:15-18), subliniind că Dumnezeu în care este îmbinată în mod desăvârșit dreptatea și dragostea, judecata și îndurarea, deși este drept în judecățile Sale, Își arată însă în același timp și mila și îndurarea Sa( Ex. 32:15-33:19).
Cu toate cădupă ce au făcut vițelul de aur, toți cei din Israel meritau pedepsa morții, în ziua pedepsei au murit numai 3.000 de oameni (Ex. 32:28), fiindcă celorlalți le-a mai fost îngăduită o vreme de îndurare (Ex. 32:30-35). În acest caz pedeapsa n-a fost exclusă, ci numai amânată (Ex. 32:34).
Nici în cazul lui Faraon, Dumnezeu nu este nedrept, fiindcă, înainte ca Dumnezeu să-i împietrească inima și să-i trimită pedeapsa (Ex. 9:12; 10:1; 10:20; 10:27; Rom. 9:17), Faraon a irosit vremea milei și a îndurării lui Dumnezeu, împietrindu-și el însuși inima de zece ori(Ex . 7:13; 7:14; 7:23; 8:15; 8:19;8:32; 9:7; 9:20-21; 9:34; 9:35).
3. Dece mai suntem considerați vinovați? Rom. 9:19-29
În aceast paragraf, apostolul Pavel ridică unele dintre cele mai grele întrebări: “dacă în suveranitatea Sa Dumnezeu împietrește pe cine vrea și se îndură de cine vrea(Rom. 9:15;18), iar noi nu ne putem împotrivi voii Sale (Rom. 9:19/b), atunci de ce mai suntemconsiderați vinovați ? (Rom. 9:19/b). Cu alte cuvinte: “mai poate Dumnezeu să ceară socoteală cuiva, dacă El însuși a făcut o deosebire?”
Ca să apere Adevărul și să dovedească că omul este responsabil de faptele lui, apostolul Pavel folosește mai întâi o argumetare logică arătând că Olarul este stăpân asupra lutului(Rom. 9:21), iar lutul nu poate să ceară socoteală olarului de forma în care l-a făcut (Rom. 9:20; Isaia 29:16; 45:9).
Dar, cu toate că Dumnezeu, (Marele Olar), este stăpân și are autoritate deplină asupra lutului, El nu lucrează în mod arbitrar, ci potrivit caracterului și planurilor Sale (Rom. 9:20-23). Iar planurile Lui au fost descoperite, anunțate mai înainte prin Scriptură și se împlinesc întocmai (Rom. 9:24-29; Osea 1;6; 9; 2:2,23; 1Pet. 2:9-10; Is. 10:22-23; Rom. 9:28; Is. 28:22; Rom. 11:5).
4. Atunci ce trebuie să facem ? Rom. 9:30-33
Fiindcă în credincioșia Sa Dumnezeu Își împlinește promisiunile chiar și atunci când Israel a căzut, iar în suveranitatea Sa împarte cu dreptatejudecata și mila, ar trebui să ne punem aceeași întrebare pe care a ridicat-o și apostolul Pavel la sfârșitul acestui paragraf: “atunci ce trebuie să facem?” Dacă ar fi accentuat numai alegerea suverană a lui Dumnezeu, apostolul Pavel ar fi trebuit să spună că pentru noi nu mai este nimic de făcut, fiindcă Dumnezeu, care și-a exprimat hotărârea, a ales deja vasele destinate pentru mânie și pe cele destinate pentru slavă (Rom. 9:22-23).
Pentru că suntem deplin responsabili de faptele pe care le săvârșim și avemo mare datorie pe care trebuie să o împlinim pentru a primi neprihănirea (mântuirea), ca o concluzie a acestui paragraf, apostolul Pavel menționează eșecul celor dinIsrael care au căutat neprihănirea prin fapte (Rom. 9:31-32 ) și binecuvântarea pe care o au atât cei dintre evrei cât și cei dintre neamuri (Rom. 9:24), care dobândesc neprihănirea prin credință (Rom. 9:30;33).
 Întrebări pentru discuții:
1. De ce s-au îndoit cei din Israel de credincioșia lui Dumnezeu ?
2. De ce întâlnim și în zilele noastre aceleași semne de îndoială?
3. Cum a dovedit apostolul Pavel că Dumnezeu este credincios promisiunilor Sale ?
4. De ce n-au parte toți oamenii de împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu ?
5. Cum a dovedit apostolul Pavel că în Dumnezeu nu există nedreptate ?
6. Dacă Dumnezeu face o alegere, mai este omul vinovat de faptele lui ?
7. Cum pot căpăta mântuirea atât cei dintre Iudei cât și cei dintre Neamuri ?
Pastor Dan Boingeanu
