14 Iunie ““ Poartă poverile celui căzut spiritual

0
118

Romani 15:1-13 (Galateni 6:2)

Scopul lecției: Să descoperim ce atitudine trebuie să aibă omul duhovnicesc față de celcăzutspiritual și să înțelegem ce motivații a folosit apostolul Pavel pentru a ne îndemna să purtăm poverile celor slabi în credință.

Contextul lecției:După ce ne-a arătat care este atitudinea omului matur spiritual față de părerile îndoielnice (Rom. 14:1-23), apostolul Pavel continuă secțiunea practică a epistolei pe care o adresează celor din Roma, arătând care trebuie să fie atitudinea omului duhovnicesc față de cei căzuți spiritual (Rom. 15:1-13). Dacă pentru omul firesc caracteristica vieții este egocentrismul, pentru omul duhovnicesc caracteristica vieții trebuie să fie altruismul. Iar în timp ce omul firesc urmărește împlinirea personală, plăcerea și stăpânirea, omul duhovnicesc trebuie să urmărească jertfirea de sine, supunerea și slujirea. Aceste adevăruri care sunt bine ilustrate prin exemplul și învățătura Domnului Isus (Ioan 13:1-17; Luca 10:25-37), sunt accentuate și de apostolul Pavel, care arată că omul matur spiritual nu este indiferent față de cel aflat în nevoie, ci poartă poverile celui căzut (Rom. 15:1; Gal. 6:2)

Conținutul lecției: Studiind pasajul lecției de astăzi descoperim că:

1. Poartă poverile celor căzuți cei ce cunosc această responsabilitate

(Rom. 15:1)

Dacă față de cei căzuți spiritual mulți credincioși sunt insensibili și indiferenți, apostolul Pavel arată că față de cei slabi în credință, cei maturi spiritual (cei tari) au o mare datorie . Această datorie înseamă a răbda slăbiciunile celor slabi (Rom. 15:1/a) a pune aceste nevoi mai presus de nevoile personale (Rom. 15:1/b; 1 Cor. 10:24), a lua asupra noastră responsabilitatea împlinirii lor (Gal. 6:2) și a face tot ceea ce ne stă în putință pentru a le împlini (Gal. 6:2; Evrei 12:13; Iacov 5:19; 2 Tim. 2:24-26).

2. Poartă poverile celor căzuți cei ce renunță la ei înșiși 
(Rom. 15:1/b-2)

Pentru a purta poverile celor căzuți, apostolulPavel arată că prețul care trebuie plătit este renunțarea la noi înșine (Rom. 15:1/b-2; Luca 10:25-37; Isaia 53:1-5).  Aceasta este o datorie generală (Rom. 15:2/a) și înseamnă a nu lua parte la ceea ce fac cei căzuți ( Ef. 5:10-16; 1 Cor.5:9-11; 2 Tes. 2:6), ci la ceea ce fac bine (Rom. 15:2/b; 1Cor. 10:31-33), pentru câștigarea, ridicarea și zidirea spirituală a acestora (Rom. 15:2/b; 1 Cor. 9:19-23).

3. Poartă poverile celor căzuți cei ce urmează exemplul lui Hristos

(Rom. 15:3-7)

Pentru a ne motiva să purtăm poverile celui căzut, apostolul Pavel folosește mărturia Domnului Isus, care n-a urmărit interesul personal (Rom. 15:3/a; Fil. 2:6-8), ci a luat asupra lui poverile celor căzuți (Rom. 15/b; Isaia 53:1-5), mărturia Sfintei Scripturi (Rom. 15:4), arătînd că tot ceea ce a fost scris mai înainte este pentru învățătura și desăvârșirea noastră (2 Tim. 3:16-17), mărturia rugăciunii personale (Rom. 15:5-6), subliniind dorința lui pentru o unitate în simțire (Rom. 15:5/a), în identitate (Rom. 15:5/b) și în închinare (Rom. 15:6) și mărturia experienței personale, arătând că și noi am fost primiți de Hristos (Rom. 15:7).

4. Poartă poverile celor căzuți cei ce urmăresc slăvirea lui Dumnezeu (Rom. 15:8-13)

Folosind mai multe citate din Vechiul Testament, apostolul Pavel arată că Domnul Isus a slujit atât celor tăiați împrejur (Rom. 15:8; Mat. 10:5-6), cât și celor netăiați împrejur (Rom. 15:9; Ps. 18:49; Mat. 8:5-13; 15:21-28). Motivația slujirii Domnului Isus n-a fost însă numai împlinirea nevoilor celor căzuți, ci în primul rând slăvirea lui Dumnezeu prin : confirmarea credincioșiei Lui Dumnezeu(Rom. 15:8), înălțarea Numeluilui Dumnezeu printre toate națiunile (Rom. 15:9-11; Deut. 32:43; Ps. 117:1) și instaurarea domniei lui Hristos (Rom. 15:12; Isaia 11:1, 10; Ap. 22:16).  Pentru toți cei angajați în acestă slujire, apostolul Pavel cere în rugăciune de la Dumnezeu o măsură întreagă debucurie și pace, pe care o dă credința, și de putere și nădejde, pe care o dă Duhul Sfânt (Rom. 15:13; Rom. 14:17).

Întrebări pentru discuții:

1. Care sunt cele mai frecvente atitudini pe care le au oamenii față de cei căzuți?
2. De ce se întâlnesc aceste atitudini și între credincioși?
3. Care este atitudinea omului duhovnicesc față de cei căzuți?
4. Este această atitudine o opțiune sau o datorie?
5. Cine poate să poarte poverile celui căzut?
6. Ce mărturii a folosit apostolul Pavel pentru a ne motiva să purtăm poverile celui căzut?
7. Pentru ce domenii se roagă apostolul Pavel ca cei neprihăniți să dobândească plinătatea?

Pastor Dan Boingeanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.