Romani 14:1-23 (Galateni 6:1)
Scopul lecției: Să descoperim care este atitudinea omului matur spiritual față de cel slab în credință și să învățăm cum putem depăși conflictele generate de părerile îndoielnice.
Contextul lecției: După ce ne-a prezentat atitudinea pe care o are omul matur spiritual față de darurile cu care a fost înzestrat (Rom. 12:1-8), față de frații de credință (Rom. 12:9-14), față de semeni (Rom. 12:15-16), față de vrăjmași (Rom. 12:17-21) și față de autorități (Rom. 13:1-14), apostolul Pavel își continuă epistola către Romani, arătând atitudinea pe care trebuie să o aibă cei credincioși față de cei slabi în credință (Rom. 14:1-23).
Atunci cînd se referă la cei slabi în credință (Rom. 14:1), apostolul Pavel se gândește la cei ce trăiesc în aria lucrurilor din zona gri. În Sfânta Scriptură sunt multe adevăruri definite clar în alb și negru. Sunt lucruri poruncite de Dumnezeu, lucruri pe care trebuie să le împlinim întocmai, sau lucruriinterzise de Dumnezeu, pe care trebuie să nu le facem. Față de aceste lucruri cei neprihăniți trebuie să aibă o atitudine categorică: “da” să fie “da”, iar “nu” să fie “nu” (Mat. 5:37). Sunt însă anumite lucruri care țin de cultură, de experiențele trecute, sau mai ales de convingerile personale, asupra cărora Sfânta Scriptură nu se pronunță în mod concret.
Pentru că aceste lucruri au generat multe judecățiîntre frați și mari conflicte în biserici (1 Cor. 1:10-13, 6:1-8; Gal. 5:13-15; Fil. 4:1-3), apostolul Pavel le confruntă în mod direct și aratăcare trebuie să fie atitudinea omului duhovnicesc față de părerile îndoielnice (Rom. 14.1-23; 1 Cor. 8.1-13; Fil. 3:15-19).
Conținutul lecției: Pentru ca părerile îndoielnice să nu genereze judecăți sau să creeze conflicte, apostolul Pavel îndeamnă la o acceptare reciprocă, arătând că omul duhovnicesc trebuie să-i accepte deplin pe ceilalți frați în credință, indiferent de părerile pe care le au cu privire la lucrurile neesențiale pentru mântuire (Rom. 14:1-12), o edificare reciprocă, arătând că cei maturi spiritual trebuie să urmărească zidirea spirituală a celui slab în credință, nu dărâmarea acestuia (Rom. 14:13-23) și lao veghere continuă, pentru ca în timpul acțiunilor pe care le desfășurăm să nu fim ispitiți, sau să săvîrșim vreo greșeală(Gal. 6:1).
1. Acceptă pe cel slab în credință (Rom. 14:1-12)
Apostolul Pavel ne arată că trebuie să-l acceptăm pe cel slab în credință, deoarece acesta este fratele nostru (Rom. 14:1;10). În familia spirituală în care am intrat prin credință nu există uniformitate ci unitate în diversitate (1 Cor. 12:31). Apoi trebuie să-l îngăduim și să-l acceptăm pe cel slab deoarece și noi suntem acceptați de Hristos, în starea în care suntem (Rom. 14:1-3; Rom. 15:7).
Continuîndu-și motivațiile pentru a susține îndemnul care îl adresează, apostolul Pavel arată că trebuie să-l acceptăm pe cel slab în credință, deoarece acesta aparține lui Dumnezeu (Rom. 14:4), iar noi nu suntem îndreptățiți să judecăm, fiindcă Dumnezeu poate să-l întărească (Rom. 14:4). Vom fi scutiți de judecată și vom fi gata să-l acceptăm pe cel slab în credință atunci când vom privi nu spre lucrurile care sunt săvârșite, ci la motivația cu care acestea sunt înfăptuite, deoarece Dumnezeu trebuie să aibă întâietateaîn toate lucrurile (Rom. 14:5-9) . Astfel, apostolul Pavel arată că slăvirea lui Dumnezeu trebuie să fie manifestată în sărbătoare (Rom. 14:5-6/a), în dietă (Rom. 14:6/b), în viață și-n moarte (Rom. 14:7-8).
Apostolul Pavel își încheie șirul motivațiilor sale și ne îndeamnă să nu-l judecăm sausă-l disprețuim pe cel slab în credință, deoarece Dumnezeu este Cel ce judecă(Rom. 14:10-12). Această judecată, care va avea loc în fața tronului lui Hristos (Rom. 14:10), este generală, fiincă toți ne vom prezenta înaintea Lui (Rom. 14:10/b), este sigură, fiindcă este garantată de jurămîntul lui Dumnezeu (Rom. 14:11; Isaia 45:23-25) și este personală, fiindcă fiecare va da socoteală despre sine însuși (Rom. 14:12).
2. Urmărește zidirea spirituală a celui slab în credință (Rom.14:13-23)
Pe lângă faptul de a ne accepta unii pe alții, apostolul Pavel recomandă în cazul părerilor îndoielnice și o edificare reciprocă (Rom. 14:13;19). Ne zidim unii pe alții atunci când nu suntem o pricină de poticnire (Rom. 14:13), cunoaștem adevărul (Rom. 14:14), umblăm în dragoste (Rom. 14:15), păstrăm o bună mărturie (Rom. 14:16-18), urmărim lucrurile care zidesc (Rom. 14:19-21) și nu ne impunem opiniile personale (Rom. 14:22-23).
3. Veghează să nu fii ispitit prin acțiunile celui slab în credință (Gal. 6:1)
Pentru ca atunci când cineva îl ridică pe cel căzut spiritual să nu fie ispitit, apostolul Pavel îndeamnă ca toate aceste acțiuni să fie împlinite cu atenție, veghind și în curăție (Gal. 6:1).
Întrebări pentru discuții:
1. Ce atitudine trebuie să aibă omul duhovnicesc față de cel slab în credință?
2. Ce motivații a folosit apostolul Pavel pentru a ne arăta că trebuie să ne acceptăm unii pe alții?
3. De ce se întîlnește adesea în cazul părerilor îndoielnice o atitudine de dispreț și judecată, care generează o stare de conflict?
4. Care sunt lucrurile ce ne conduc spre o edificare reciprocă?
5. Ce înseamnă a fi o pricină de poticnire ?
6. De ce unii credincioși încercă să-și impună părerile personale ?
7. Cum îl putem ridica pe cel căzut, fără ca să fim ispitiți ?
Pastor Dan Boingeanu
