Romani 9:1-13 (1 Corinteni 9:19-23)
Scopul lecției: Să descoperim exemplul unui câștigător de suflete și să înțelegem de ce aceia care au o viață de biruință împreună cu Hristos trebuie să fie dedicați pentru mântuirea altora.
Contextul lecției: În lecțiile anterioare am învățat că cei ce sunt în Hristos au o viață nouă (Rom. 8:1-27) și o biruință deplină (Rom. 8:28-39), iar cei credincioși cred în înviere (Rom. 8:11), experimentează învierea (Rom. 8:2-6), trăiesc în puterea învierii (Rom. 8: 9-10; 12-13; 31-39) și așteaptă învierea (Rom. 8:11; 19-25). Cu toate acestea, sunt încă mulți oameni care nu cunosc aceaste binecuvântări. În rândul acestora, apostolul Pavel i-a cuprins și pe cei din neamul său (Rom. 10:1), pe care i-a numit: “frații mei” sau “rudele mele trupești” (Rom. 9:3).
După ce a arătat că atât Iudeii cât și neamurile au ajuns sub păcat (Rom. 3:9-10), iar prin credință au parte fără deosebire de același dar spiritual (Rom. 3:21-22; 29-30), în paragraful pe care îl studiem (Rom. 9:1-11:36), apostolul Pavel explică cum se aplică planul mântuirii pentru Israel. Deși planul lui Dumnezeu cu Israelul este tema generală a acestei secțiuni, în textul pe care îl studiem (Rom.9:1-13), găsim exemplul unui câștigător de suflete.
Conținutul lecției:Dacă înainte de întâlnirea cu Domnul Isus apostolul Pavel a fost plin de râvnă pentru lege și a luptat împotriva celor ce-L urmau pe Hristos, în urma schimbării pe care Dumnezeu a facut-o în viața lui, el a ajuns să ardă pentru mântuirea celor păcătoși, pregătit să facă totul pentru evanghelie (Fapte 9:1-2; 22:1-5; Fil. 3:4-6; 1Cor.9:19-23; 10:33; 2 Cor. 11:28). Urmărind exemplul apostolului Pavel, descoperim că:
1. Un câștigător de suflete are pasiune pentru mântuirea celor pierduți Rom. 9:1-3
Pasiunea apostolului Pavelpentru câștigarea celor nemântuiți este evidențiată de mărturisirea pe care el a făcut-o (Rom. 9:1; 10:1), experiența pe care a trăit-o (Rom. 9:2), prețul pe care a fost gata să-l plătească (Rom. 9:3) și lucrarea pe care el a împlinit-o (1 Cor. 9:19-23)
Mărturia lui este demnă de luat în considerare fiindcă a declarat adevărul, având drept mărturie cugetul său și pe Duhul Sfânt (Rom. 9:1). Pentru apostolul Pavel mântuirea celor din neamul său n-a fost numai intenție, ci și o responsabilitate și o povară continuă (Rom. 9:2-3; 1:14-15). El avea inimă pentru oameni, fiindcă s-a făcut părtaș durerilor și necazurilor prin care aceștia treceau. Datorită acestui fapt, măsura întristării cauzate de starea celor nemântuiți pentru el era “mare”, durerea din inima îi era “necurmată” (Rom. 9:2), iar pentru câștigarea celor nemântuiți a fost gata să plătească nu numai cu prețul vieții, ci chiar cu prețul de a rămâne el însuși sub blestem, despărțit de Hristos (Rom. 9:3; Ex. 32:32; Fapte 23:14; 16:22; Gal. 1:8-9).
Apostolul Pavel este un model privind dedicarea pentru mântuirea altora fiindcă de la intenție, responsabilitate și preocupare, el a trecut la acțiune. În versetele de aur ale acestei lecții descoperim strategia pe care a folosit-o el pentru mântuirea celor pierduți. Astfel, a propovăduit Evanghelia slujindu-i pe cei nemântuiți (1 Cor. 9:18-19), a propovăduit Evanghelia punându-se în locul celor nemântuiți (1Cor. 9:20-21), a propovăduit Evanghelia fiind o mărturie pentru cei nemântuiți (1 Cor. 9:22) și a propovăduit Evanghelia fiind gata să facă tot ceea ce i s-ar fi cerut pentru Evanghelie (1 Cor. 9:23).
2. Un câștigător de suflete evalueaza corect starea celor pierduți Rom. 9:4-5
Deși evreii se mândreau cu poziția lor spirituală (Rom. 2:17-20) și cu binecuvântările pe care le-au primit din partea lui Dumnezeu (Rom. 3:1-2; 9:4-5), apostolul Pavel nu s-a lăsat influențat de acest mod de gândire, apreciindu-le neprihănirea personală, ci le-a arătat că fără Hristos și ei sunt pierduți (Rom. 2:25-29; 3:9-11; 9:6-7). Binecuvântările alegerii, slavei, înfierii, legămintelor, Legii, făgăduințelor, a lucrărilorînaintașilorși chiar a faptului că sunt predecesorii Domnului Isus, nu au adus evreilor merite pentru a dobândi neprihănirea, ci mai degrabă responsabilități care să-i determine să caute mântuirea prin Hristos (Rom. 2:4; 3:27-30).
 3. Un câștigător de suflete contează pe lucrarea lui Dumnezeu pentrumântuirea celor pierduți Rom. 9:6-13
Cu toate că nu toți cei ce se coboară din Israel sunt Israel (Rom. 9:6) și nu toți descendenții lui Avraam sunt și sămânța lui Avraam (Rom. 9:7), apostolul Pavel arată că Cuvântul lui Dumnezeu este plin de putere, iar promisiunile făcute de Dumnezeu se împlinesc cu credincioșie. Pentru a dovedi acest fapt, el prezintă făgăduințele pe care Dumnezeu le-a făcut pentru Sara (Rom. 9:9) și pentru Rebeca (Rom. 9:10-13).
Faptul că aceste promisiuni nu s-au împlinit și față de Ismael și Esau, ci numai față de Isac și Iacov, ne arată că Dumnezeu, care este stăpân să aleagă, oferă aceste binecuvântări nu pe baza descendenței fizice (Rom. 9:7-8) și nicia meritelor personale (Rom. 9:11), ci numai prin făgăduință (Rom. 9:8; Gal. 4:21-31), ca rezultat al lucrării Cuvântului (Hristos) (Rom. 3:27-30).
Întrebări pentru discuții:
1. Ce atitudine trebuie să aibă cei credincioși față de înviere ?
2. Care a fost atitudinea apostolului Pavel față de cei nemântuiți din neamul său?
3. De ce sunt astăzi așa de puțini creștini dedicați pentru mântuirea altora?
4. Ce lucruri ne arată că dedicarea lui Pavel pentru mântuirea altora a fost reală?
5. Binecuvântările primite de cei din Israel le-au adus merite sau responsabilități?
6. De ce un câștigător de suflete trebuie să cunoască starea celor pierduți ?
7. Ce mărturii folosite de apostolul Pavel confirmă puterea Cuvântului lui Dumnezeu ?
Pastor Dan Boingeanu
