– “Uitați-vă la păsările cerului” (Matei 6:26)-
Fiecare stol trebuie să aibă o gâscă în frunte, care conduce și stabilește ritmul pentru celelalte. Este o funcție grea deoarece gâsca din vârf este prima care înfruntă vântul, condițiile meteorologice schimbătoare si este prima care simte ploaia în față, ninsoarea în ochi și gheața pe aripi. Ea ține stolul pe ruta de zbor orice și ar întâmpla. Este greu, obositor și uneori se simte singură pentru că nu este nimeni în fața ei care să-i propulseze vântul de sub aripi. Stolul depinde de ea ca sa-si mențină direcția si sâ anjungâ la destinație în siguranță.
Fiecare biserică își are “gâsca” ei de vârf: pastorul. Fiecare departament își are “gâștele” din vârf: tineretul, financiarul, evanghelizarea, misiunile de ajutorare, etc. Ei conduc, stabilesc ritmul și direcția pentru cei ce îi urmează. Există două roluri obișnuite în biserică: cei ce nu fac suficient și cei ce fac prea mult. Lucrările de vârf sunt din a doua categorie, așa că deseori există tendința de epuizare. Înainte ca găsca din vârf să obosească se formează un spațiu în stol unde aceasta se poate retrage, în timp ce o alta îi ia locul, devenind pe nesimțite următoarea gâscă de vârf. Faptul că se susțin una pe alta conferă viață stolului. Asta a vrut să spună și Pavel: “Din El tot trupul, bine închegat și strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură își primește creșterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părți în măsura ei” (Efeseni 4:16). Nu te mulțumi să fi un consumator; fii un producător! O biserică vie nu ține de numărul angajaților care fac slujba, ci mai degrabă de numărul voluntarilor care să lucreze la nevoie.
