” Dati dar Cezarului ce este al Cezarului, si lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu !” Mat 22:21
Atunci cînd spunem sotiei sau sotului : “Draga te iubesc cu toata inima “! De fapt noi ne predam persoanei iubite. Tot ceea ce avem devine al lui sau al ei. Ne exprimam o asa de mare încredere în persoana iubita încît suntem gata sa împartasim si sa-i încredintam tot ceea ce avem, tot ceea ce suntem si tot ceea ce vom deveni.
Aceiasi masura de predare asteapta si Dumnezeu. Lui trebuie sa-i apartinem în totul si în toate si chiar oferindu-ne mai întîi. De aceea Domnul Isus spune: “Dati Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu”!
Exista o întîmplare care poate sa ilustreze starea în care se afla privind masura predarii, multi oameni astazi : Papa Ioan Paul al II lea a avut un moment al vietii cînd medicii i-au prescris un transplant de inima. Cînd s-a auzit despre acest fapt, o mare îngrijorare a cuprins întreaga lume catolica.
În acele zile un mare numar de credinciosi s-au adunat în piata palatului din Vatican
Fluturînd mîinile în aer si strigînd : ” parinte; ia inima mea “!
Auzind aceasta declaratie exprimata de o asa de mare multime, Papa nu stia ce decizie sa ia si cum sa raspunda. Dupa cîteva minute a anutat o metoda surprinzatoare pentru a-l identifica pe acel a carui inima urma sa o accepte. El le-a cerut tuturor sa faca liniste , pentru ca de la fereastra apartamentului papal , va lasa sa cada o pana.
Acolo unde avea sa se aseze pana, acea persoana urma sa fie aleasa pentru a oferi inima pentru transplant. Cînd multimea a facut liniste, Papa Ioan Paul al II lea a dat drumul la pana. În acele moente multimea a început sa strige din nou , fluturînd mîinile cu si mai multa energie.
În zona în care ajungea pana însa , strigatele nu mai erau asa de puternice. Oamenii îsi trageau mîinile în jos si apoi suflau puternic ca pana sa se ridice din nou în aer.
Scena a ajuns sa fie ridicola: oamenii strigau : “Parinte ia inima mea”! apoi suflau spre pana ca aceasta nu cumva sa se opreasca asupra lor !
Cred ca aceasta întîmplare ilustreaza foarte bine starea multora dintre oameni. De atîtea ori suntem gata sa facem o manifestatie entuziasta fata de Dumnezeu , declarînd lucruri mari sau gesticulînd , fara a fi gata însa a plati pretul jertfei depline.
Ne oferim sa predam lui Dumnezeu ,timpul nostru, casa noastra masina , banii ; dar ce se întîmpla cu inima ?
Rug. Doamne Dumnezeule ; ajuta-ma sa-ti predau inima mea iar masura dedicarii mele sa fie deplina în fiecare zi. Amin
