Am început cel de-al treilea an al lucrării la care Domnul m-a chemat în Macedonia si am îndrăzneala să afirm că sunt printre cei foarte binecuvântați de Dumnezeu căci după numai doi ani de lucru aici, pot să văd roadele muncii mele. Si ce binecuvântare mai mare există decât aceea să vezi că, nu numai că ai satisfacția că esti în voia lui Dumnezeu, dar si să vezi că El lucrează.
Odată sosită aici am început să fac o evaluare a situației si a lucrării astfel încât să stiu în ce etapă mă aflu si ce e de făcut. Nici nu a trebuit să fac eforturi prea mari pentru această evaluare caci este ca si cum Dumnezeu face să îmi sară în ochi tot ceea ce El a lucrat si sunt coplesită.
Mai întâi a fost proiectul cu copiii si Duska. Am fost impresionată de modul în care Dumnezeu a lucrat în această vară aici în ciuda tuturor greutăților si schimbărilor din proiect. Proiectul a fost întrerupt pentru o perioadă si datorită unor neînțelegeri, acum avem o nouă bucătăreasă pe care Dumnezeu ne-a dat-o în grijă. Am vrut să cred că Duska se descurcă nemaipomenit cu copiii si speram să am dreptate, însp acum de când sunt aici, acest lucru îmi este demonstrat. Si pentru că scopul meu aici a fost si este să fac ucenici, mă bucur să văd că ea este unul dintre cei care au învățat să se descurce singură în lucrare.
Grupa de închinare cu care ne-am chinuit atâta amar de vreme si care a avut urcusurile si coborâsurile ei, acum a făcut niste progrese extraordinare: în primul rând că nu au renunțat la orele de repetiție asa cum făcuseră anul trecut când am fost în țară, apoi Dumnezeu ne-a binecuvântat cu un chitarist, Zoki, soțul Olghiței, care cu ceea ce Dumnezeu a pus în el îmbunătățeste mult calitatea închinării prin cântare.
În Demir Kapija lucrarea continuă: în acastă vară au avut loc evanghelizări în noi localități asa că s-au început noi puncte de misiune. Si Gradsko si Radanjie continuă să fie locuri binecuvântate în care Dumnezeu îsi manifestă prezența.
Toate aceste lucruri constituie si o pricină de întristare căci îmi dau seama că ceea ce mi-am propus s-a realizat si nu mai vreau să preiau conducerea proiectelor care acum, prin harul Domnului, au lideri. E dureros să vezi că oamenii nu mai au nevoie de tine ca la început, dar este ceea ce mi-am dorit să se întâmple. Îmi aduc aminte de ceea ce una dintre profesoarele mele din facultate spunea despre modul în care noi ar trebui să ne privim munca: “Esti eficient atunci când oamenii nu mai au nevoie de tine”. Si este un adevăr pe care eu îl trăiesc din plin în această perioadă.
Mai sunt câteva lucruri importante la care încă trebuie să lucrez ca totul să fie finisat si acestea sunt:
– integrarea copiilor din proiect în biserică. Deja am început să facem acest lucru prin proiecte comune si împreună cu Zoki care ne ajută si el la cantină, am gândit proiecte comune (chiar acum pregătim o sceneta de Crăciun cu copii din ambele tabere: cantină si biserică).
– acceptarea totală a Duskăi de către pastor pentru acest proiect.
Nu stiu ce urmează , când si cum, dar după cum se arată lucrurile si modul în care îmi vorbeste Dumnezeu, sunt în pragul unor schimbări si as vrea să vă rugați pentru mine în aceasta privință.
Îmi doresc atât de mult să nu mă las prinsă de urgent, ci de ceea ce este cu adevărat important. Această lucrare pe care o facem împreunî (Domnul, dvs si eu) Îi va duce Lui slava.
Vă iubesc, Ema Gogoi
