Urmărind istoria crestinismului, putem observa că de la începutul existentei sale si pînă în prezent crestinismul a fost confruntat cu mari provocări. Urmasii lui Christos, cei care au primit numele de crestini pentru întîia dată în Antiohia ; Fapte 11 :26, în primul veac al erei crestine au fost confruntati cu “Iudaismul”
Apostolul Pavel ,prin epistolele sale ; în special Galateni si Romani , precum si scritorul epistolei către Evrei, au arătat care a fost rostul “Legii Mozaice”, si care este în vremea harului calea apropierii de Dumnezeu. Aceste epistole, nu autorizează o religie ceremonială a faptelor, ci o credintă vie în jertfa Fiului Lui Dumnezeu, urmată de o viată de sfintenie , trăită în ascultare de Cuvîntul Lui Dumnezeu.
În prima jumătate a mileniului întîi, pentru crestini au mai fost si alte provocări venite dinafară: ” filozofiile vremii “(gnosticismul , marcionismul, montanismul ,arianismul etc.) si păgînismul , manifestat în special prin “cultul cezarului” si practicile si ritualurile manifestate la sărbătorile publice. O urmare a acestui fapt a fost valul celor zece prigoane deslăntuite pentru o perioadă si intensitate deosebită, în timpul săpînirii romane.
Din această perioadă a catacombelor , crestinismul a iesit întărit, iar răspîndirea lui a cuprins întrega lume cunoscută.
În a doua parte a secolului întîi, au început , provocările si luptele interne, cauzate în special de pretentia descendentei apostolice, ierarhizarea slujitorilor (clerul), clarificarea anumitor doctrine si mai ales relatia cu statul.
Aceste lupte s-au intensificat , culminînd în anul 1054 cu “marea schismă” despărtirea bisericii apusene de cea de răsărit .
O mare provocare pentru acestă vreme a fost “Islamismul” si noile descoperiri geografice. Această perioadă poate fi considerată vremea catedralelor. Biserica arăta strălucitor înafară , dar prăbusită si divizată în interior.
Începînd cu anul 1500 crestinismul a avut un reviriment .În mijlocul crestinismului a avut loc “Reforma”. Aceasta a adus Biblia în mîinile poporului si a chemat pe fiecare la o relatie personală cu Dumnezeu. În această vreme, s-au întîmplat lucruri deosebite : reformă spirituală, călătorii misionare, traducerea Bibliei în limba vorbită de populatia fiecărei tări, înfiintarea scolilor teologice etc.
Pentru crestinism în perioada modernă au fost si două provocări importante : “umanismul” , filozofia care a pus pe om în centrul atentiei si “materialismul” , filozofia cre l-a scos afară pe Dumnezeu .În locul Scripturii, încet, încet omul modern, a pus descoperirile stiintei, întorcîndu-se astfel spre el însusi si spre materie. Filozofia vietii lui este bine explicată prin afirmatiile: “totul este aici si acum ; să mîncăm si să bem , pentru că mîine vom muri “!
Mileniul al treilea (perioada post modernă) începe pentru crestinism cu una dintre cele mai periculoase provocări : “reînvierea păgînismului “! Desi întodeauna împotrivirea fată de păgînism , a fost o luptă aprigă în crestinism, în această perioadă , păgînismul prin toate manifestările lui formează o provocare dominantă. Credintele orientale , reînviate si modernizate , predomină gîndirea societătii de astăzi , conducînd lumea spre spiritism (satanism) , pregătind astfel cadrul domniei si stăpînirii lui Anticrist.
Scriu aceste rînduri la un nivel mediu, fără a avea pretentia unui studiu exhaustiv asupra acestui subiect, si fără a intra în detaliile acestui fenomen. Prin temele care vor fi expuse , mă rog ca Dumnezeu,pe toti cei care ne numim crestini să ne ajute să deschidem ochii si să vedem noua provocare . Să-I putem avertiza si păzi de acest pericol, pe cei din familiile si bisericile noastre . Apoi cu ajutorul lui Dumnezeu , să putem confrunta puterile demonice , rămînind credinciosi lui Dumnezeu pînă la sfîrsit, pregătiti să-l întîlnim pe Hristos.
1. Ce este”astrologia “?
Majoritatea dictionarelor definesc “Astrologia” , ca fiind : “stiinta care studiază influenta corpurilor si fenomenelor ceresti,asupra fiintei umane si asupra destinului universului.
Desi este prezentată ca un domeniu stiintific, astrologia îsi are rădăcinile în antichitate, fiind o practică veche care presupune că pozitia planetelor si a stelelor are o influentă directă asupra evenimentelor din viata si destinul omului.
Vechii caldeeni ( locuitorii “Babelului “biblic) , au observat influenta soarelui asupra pămîntului si influenta lunii asupra mării. Ei au atribuit acestor influente , autoritate divină. Au considerat că planetele si astrii ceresti sunt “dumnezei” iar pozitia si conjunctia lor are efect asupra războaielor, guvernelor ,a vietii de fiecare zi si asupra viitorului fiintei umane.
Astrologii din lumea antică, precum si cei din lumea de azi , îsi formulează predictiile avînd un punct de vedere “geocentric” (pămîntul este în centrul universului ) .Acest mod de a privi universul , poate fi comparat cu o roată. Centrul (butucul) unde spitele se întîlnesc indică pămîntul . Iar cercul din jurul butucului , este împărtit în 12 sectiuni egale, de 30 grade fiecare , numite diviziuni, case sau zodii.
Acestea sunt măsurate din punctul în care soarele se află la echinoctiul de primăvară. Fiecare diviziune are un semn zodiacal si caracteristici simbolice proprii, este guvernată de una sau două planete si are asociate culori, pietre metale, profesii organe ale corpului uman , animale si plante.
Ca să se stlească horoscopul (prezicerile astrale )ale unei persoane se determină pozitia astreleor si unghiurile pe care acestea le formează între ele ,la data si ora cînd acea persoană s-a născut. Interpretarea acestor coordonate generează horoscopul , care defineste trăsăturile personalității , predispozitiile, activitătile de zi cu zi si destinul acelei persoane.
2. Originea astrologiei
Desi nu poate fi stabilită o dată a aparitiei, pentru a cunoaste începuturile astrologiei , trebuie să ne întoarcem în istorie , cu cel putin 5.000 de ani . Babilonienii sunt primii despre care se păstrează referinte , precum că ; au interpretat evenimentele care au loc în univers într-un anume raport cu corpurile ceresti . Sunt recunoscute cel putin trei stări ale relatiei dintre corpurile ceresti si evenimentele cotidiene sau viitoare.:
a. planetele sunt considerate “zeităti”; li se atribuie autoritate si uneori chiar
personalitate divină. Fiind diferite în autoritate si influentă; astrologii , privind cerul
văd conflicte (războaie), sau asocieri (cununii, familii),care determină reactii
predictibile în lumea cotidiană .
b. planetele sunt doar “corpuri ceresti ” care prin magnetismul propriu , sau în
conjunctie cu alte corpuri ceresti,influentează viata terestră , activitatea de fiecare zi
si destinul omului.
c. planetele sunt “corpuri ceresti”, dar care intră într-o corespondentă magică cu
oamenii, pe care îi influentează prin rezonantă.
Urmărind felul în care este prezentat horoscopul pentru o anume persoană astăzi, observăm că se foloseste o combinatie între aceste moduri , în care este privită relatia dintre astri ceresti si fenomenele cotidiene sau viitoare. Indiferent de măsura în care aceste trei moduri de interpretare este aplicată ; todeauna interpretarea cuprinde o dimensiune spirituală. Cu alte cuvinte horoscopul nu este o teorie stiintifică, care să cuprindă numai legi ale universului , ci este asociat todeauna cu aspecte spirituale și uneori magice !
Acest fapt este usor de înteles urmărind experienta babilonienilor , ce au început să construiască o cetate si un turn , care pe lîngă motivatia de a fi o cale de salvare în cazul unui eventual nou potop,era exprimarea spirituală a stării inimii lor. Gen.11:1-9 .
Nu este mentionată astrologia în mod explicit în acest pasaj, dar prin intentia de a construi acest turn, putem observa că omul a încercat să se descurce fără de Dumnezeu.
Mai mult chiar, omul s-a întors spre el însusi dorind “să-si facă un nume” (Gen 11:4). Aceasta a fost o formă de manifestare a mîndriei si-a arogantei fiintei umane, care în locul lui Dumnezeu s-a asezat el însusi , sau a pus anumite lucruri create.
Să construiască un turn “al cărui vîrf să atingă cerul” (Gen.11:4) , n-a fost doar o intentie de a construi cea mai înaltă clădire din lume. Traducerea corectă a acestei afirmatii este “al cărui vîrf să poarte semnele cerului ” Ei doreau un turn care să se înalte spre cer , avînd în vîrf semnele “Zodiacului” .
Cu acest turn, au fost asociate credinte astrologice , ce nu aveau cu nimic deaface ,cu Dumnezeul care a creat lumea. De fapt Dumnezeu nu mai avea loc în gîndirea lor. Astrologia si ocultismul deveniseră sistemul lor religios.
Scopul pe care ei îl urmăreau era : unitate socială si politică simbolizată de “cetate” si unitate religioasă simbolizată de “turn”. Această actiune , evidentia aroganta inimii lor ce urmărea unitatea natiunilor, fără de Dumnezeu si începutul noului sistem spiritual , în care lucrurile create au luat locul Creatorului.
Gravitatea acestei atitudini, este descoperită de asprimea judecătii lui Dumnezeu. Dumnezeu însusi s-a coborît să vadă cetatea si turnul pe care îl zideau fii oamenilor . Gen.11:5 ; și judecata si pedeapsa a fost împlinită imediat ! Dumnezeu a spus :
“Haidem ! să Ne pogorîm si să le încurcăm acolo limba, ca să nu-si mai înteleagă vorba unii altora. ” . Si Domnul I-a împrăstiat de acolo pe toată fata pămîntului; asa că au încetat să zidească cetatea. De aceea cetatea a fost numită “Babel” (adică încurcătură), căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pămînt, si de acolo I-a împrăstiat Domnul pe toată fata pămîntului “. Gen. 11:7-9.
Ce pedeapsă severă ! Urmările ei sunt evidente si astăzi. Oamenii sunt răspînditi pe întreg pămîntul si încă vorbesc limbi diferite.
Odată cu răspîndirea lor , oamenii au purtat si crezul în astrologie .Astfel întîlim aceste practici dealungul istoriei manifestate la popoarele păgîne :imperiul Egiptean, imperiul Babilonian , Medo- Persan , Grecia antică, imperiul Roman , India ,Persia, China etc.
Acum în perioada post modernă, asistăm la o reînviere a păgînismului si a practicilor oculte. Astrologia si horoscopul , formează o parte a acestor manifestări. Crestinismul zilelor noastre , trebuie să confrunte această nouă provocare si să fie pregătit să-I demaste pericolul, proclamînd adevărul Cuvîntului Lui Dumnezeu.
Capitolele 17-18 din cartea Apocalipsei , ne arată din partea lui Dumnezeu, că istoria omului începe si se termină cu Babel . Babilonul mentionat în aceste capitole este mai mult decît un oras, sau o împărătie. Babilonul este un sistem păgîn, care urmăreste acelesi lucruri ca altădată ,vechii babilonieni : Unitatea natiunilor fără Dumnezeu , avînd ca autoritate “omul”, iar în formăa de închinare ,”creatiunea “,a luat locul “Creatorului “. În spatele acestor provocări, sunt puterile demonice , care îndreaptă lumea spre rebeliune împotriva lui Dumnezeu , pregătind astfel cadrul aparitiei lui Anticrist.
D.B
