1 Tim.2:1-5; Evr.5:1-10 (1Tim. 2:5)
Contextul lecției:
Biblia ne dă posibilitatea de a descoperi că Dumnezeu a venit în întâmpinarea dorinței și nevoii omului de a-L cunoaște. În Vechiul Testament apropierea de Dumnezeu se făcea pentru majoritatea poporului în mod indirect, prin intermediul preoților. Ei intrau într-un mod reprezentativ înaintea lui Dumnezeu și aduceau rugăciuni și jertfe în numele poporului.
În Noul Testament ni se spune că Domnul Isus Hristos este Marele Preot care a intrat în cer (Evr.9:24) unde prezintă și reprezintă poporul înaintea lui Dumnezeu. În Numele Lui Isuscredincioșii au acces personal înaintea Lui Dumnezeu, nefiind nevoie de nici un intermediar. Accesul credincioșilor înaintea Lui Dumnezeu este posibil oricând, dar nu oricum (Evr.10:19-22).
Întrebări exegetice:
Cum înțelegem mijlocirea celor credincioși în contextul în care se afirmă clar că Hristos este singurul mijlocitor? (1Tim.2:1-5)
Care sunt limitările mijlocirii umane în raportarea la Dumnezeu? (Evrei 5:1-4)
În ce constă caracterul unic al mijlocirii lui Hristos pentru noi, ca Mare Preot? (Evrei 5:5-10)
Întrebări aplicative:
Ce implicații privind viața de rugăciune are faptul că Duhul Sfânt se roagă împreună cu noi și nu în locul nostru?
Ca preoți ai Noului Legământ ce jertfe trebuie să aducem?
De ce nu ne rugăm la sfinții canonizați? Care ar trebui să fie atitudinea noastră față de credincioșii remarcabili din Istoria Bisericii?
Ce putem învăța cu privire la rugăciunea de mijlocire din următorul pasaj biblic: Marcu 5:21-34?
Pentru care și pentru câte persoane te rogi constant?
PastorDr. Boingeanu Corneliu, după materialul publicat pe pagina www.betel.ro
