VISE ÎMPLINITE sau VISE NĂRUITE !

Gen.50:15-21

Fiecare dintre noi visăm; nu-i așa? Unele dintre aceste vise sunt frumoase și am dori să nu se mai termine, iar altele sunt coșmaruri, de care nu mai vrem să ne aducem aminte. Există însă și un alt criteriu după care putem să împărțim visele: sunt vise împlinite, care în decursul timpului devin realitate, iar altele, sunt vise năruite, care deși ne-am fi dorit, acestea nu s-au împlinit niciodată.

Conform relatărilor din cartea Genesa, Iosif,  a avut parte de o îndoită binecuvântare. El a avut două vise frumoase, care s-au și împlinit în timp. În primul vis, el a visat că era la câmp, la seceratul grâului, împreună cu frații săi. Și pe când își legau snopii, snopul său s-a ridicat și a stat în picioare, iar snopii fraților lui, l-au înconjurat și s-au aruncat la pământ înaintea lui (Gen.37:6-7). Acest vis anunța faptul că într-o anume zi, cei unsprezece frați ai săi se vor închina înaintea lui.

În cel de-al doilea vis, el a visat că soarele, luna și unsprezece stele se aruncau cu fața la pamânt înaintea sa, anticipând momentul în care pe lângă cei unsprezece frați, înaintea lui se vor arunca la pământ atât tatăl, cât și mama sa (Gen.37:9-10).

Deși a fost mustrat de părinți și pizmuit de către frații săi, care s-au simțit ofensați de mesajul lor, aceste vise s-au împlinit.

Împlinirea viselor lui Iosif este confirmată de faptul că frații lui s-au aruncat la pământ în fața sa, de mai multe ori: întâi, când aceștia au venit prima dată ca să cumpere grâu din Egipt (Gen.42:6,9), apoi, când s-au coborât a doua oară și i-au adus daruri lui Iosif (Gen.43:26) și după moartea tatălui lor (Gen.50:18). Iar tatăl său, s-a aruncat pe gâtul lui Iosif și a plâns multă vreme, atunci când s-au întâlnit în ținutul Gosen (Gen.46:29).

Visele lui Iosif au devenit realitate, chiar dacă a trebuit să înfrunte multe încercări și să aștepte mult timp, deoarece:

1. A primit visele de la Dumnezeu

Sunt vise care se nasc din mulțimea grijilor care ne frământă (Ecl.5:3), sau din dorințele și aspirațiile noastre firești (Iacov.4:1-3). Deși frații lui Iosifau crezut că visele lui sunt o expresie a mândriei numindu-l “făuritor de vise” (Gen.37:19), visele lui Iosif s-au împlinit, fiindcă acestea veneau de la Dumnezeu. Prin visele pe care le-a avut, lui Iosif i-a vorbit însuși Dumnezeu, care i-a descoperit ceea ce urma să se întâmple, înainte ca aceste evenimente să aibă loc.

Dumnezeu folosește acestă cale de revelație și de comunicare pentru a-și descoperi planurile și a prevesti evenimente care încă nu au avut loc.Acest fapt este dovedit de mărturisirea lui Elihu, care i-a spus lui Iov:

” Dumnezeu vorbește însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama. El vorbește prin vise, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundați într-un somn adânc, când dorm în patul lor. Atunci El le dă înștiințări și le întipărește învățăturile Lui, ca să abată pe om de la rău și să-l ferească de mândrie, ca să-i păzească sufletul de groapă și viața de loviturile sabiei.” (Iov 33:14-18) și de visele pe care le-au avut: Iacov (Gen.31:11), Laban (gen.31:24), paharnicul și pitarul Egiptului (Gen.40:5), Faraon (Gen.41:1), Ghedeon (Jud.7:13), Solomon (1Împ.3:5), Nebucadnețar (Dan.2:3;4:5), Daniel (Dan.7:1) și Iosif tatăl adoptiv al Domnului Isus (Mat.1:20;2:13,19) și lista nu este exhaustivă.

2. A păstrat viața curată

Și visele lui Iosif puteau să se năruie, dacă s-ar fi descalificat pentru împlinirea lor. Și a fost atât de aproape de acest fapt. Ispitit de soția lui Potifar, el ar fi putut să cedeze, dar a ales mai degrabă să fugă, decât să păcătuiască. Fermitatea acestei decizii, este confirmată de mărturisirea:” Cum as putea sa fac eu un rau atat de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu ?” (Gen.39:9/b). Păstrându-se curat, chiar dacă a trebuit să fie întemnițat pe nedrept, el a pregătit cadrul în care visele lui să fie împlinite.

3. A fost credincios în lucrurile mici

Înainte de a fi înălțat ca prim ministru al Egiptului, poziție în fața căreia toți ceilalți trebuiau să se închine (Gen.41:37-49), Iosif a fost credincios și în lucrurile mici. Astfel, el a slujit cu credincioșie ca rob în casa lui Potifar (Gen.39:1-6) și ca întemnițat, în vremea în care a fost încarcerat pe nedrept (Gen.39:21-23).

Această credincioșie l-a făcut să fie înălțat de către Dumnezeu și să capete trecere atât în fața stăpânului său, cât și a mai mareului temniței. Autoritatea sa nu a fost una atribuită, ci una câștigată. Iosifa ajuns acea persoană în fața căreia merita să te încini și să îți scoți pălăria. Înainte ca frații lui să se plece în fața sa, autoritatea lui a fost recunoscută de Potifar care l-a pus mai mare peste toată casa lui (Gen.39:3-6), dar și de mai marele temniței, care l-a pus supraveghetor peste toți cei întemnițați. (Gen.39:23).

4. A acționat cu înțelepciune

Frații lui Iosif n-ar fi ajuns să se închine înaintea lui, și visele lui n-ar fi ajuns să se împlinească, dacă Iosif n-ar fi acționat cu înțelepciune. Iosif a pus arginții înapoi în sacii fraților săi și i-a testat cu privire la starea familiilor lor și a tatălui său, nu pentru a-i umili, ci pentru a le trezi conștiința și a-i confrunta cu realitatea. Confruntați în acest fel, ei înșiși au mărturisit:

“Da; am fost vinovați față de fratele nostru; căci am văzut neliniștea sufletului lui când ne ruga și nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.”Ruben a luat cuvântul și le-a zis: “Nu vă spuneam eu să nu faceți o astfel de nelegiuire față de băiatul acesta? Dar n-ați ascultat. Acum iată că ni se cere socoteală pentru sângele lui.” (Gen.42:21-22).

5. A răsplătit răul cu bine

Visele lui Iosif au ajuns să se împlinească, fiindcă el n-a răsplătit răul cu rău. Odată ce frații lui au ajuns în Egipt, el putea foarte ușor să se răzbune. Să-i întemnițeze, sau chiar să-i omoare. În loc însă să-i pedepsească făcându-le rău, el a ales să le facăbine. Când după moartea tatălui lor, frații săi plini de teama de a nu fi pedepsiți s-au aruncat cu fața la pământ înaintea lui, mărturisind că aleg să fie robii lui, Iosif le-a spus:
“Fiți fără teamă; căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu? Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, și anume, să scape viața unui popor în mare număr. Fiți, dar, fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi și pe copiii voștri.” Și i-a mângâiat și le-a îmbărbătat inimile.” (Gen.50:218-21).

6. A așteptat cu răbdare

Visele lui Iosif nu s-au împlinit peste noapte, ci el a trebuit să aștepte între 22-25 de ani. Știm aceasta deoarece el a fost vândut când avea vârsta de 17 ani (Gen.30:22-24;37:28), iar la vârsta de 30 de ani a fost numit prinț al Egiptului (Gen.41:46).

Acest fapt arată că a stat în casa lui Potifar aproximativ unsprezece ani, iar cel puțin doi ani i-a petrecut în temniță (Gen.41:1). Apoi, timp de șapte ani a strâns bucate în Egipt (Genesa 41:53).  În timpul primilor doi ani de foamete, frații săi au coborât de două ori pentru a cumpăra grâu din Egipt (Gen.45:6), iar în decursul următorilor doi ani de foamete, pe când Iosif avea între 39 și 41 de ani, Iacov și întreaga lui familie s-au mutat în Egipt, fiind așezați în ținutul Gosen (Gen.46:1-7;47:1-12).

Și noi dorim ca visele să ni se împlinească peste noapte, numai că timpul împlinirii lor este hotărât de Dumnezeu. De aceea asemenea lui Iosif, trebuie să așteptăm cu răbdare.

7. A contat pe Dumnezeu

În pofida necredinței părinților lui și a împotrivirilor fraților săi, Iosif a contat pe Dumnezeu și pe faptul că ceea ce Dumnezeu a anunțat, El, va împlini întocmai la vremea potrivită. Au fost situații în care Iosifputea să se îndioască de împlinirea viselor sale, mai ales când a fost rob în casa lui Potifar, sau aruncat în temniță. Dar cu toate acestea, el a rămas credincios și nu s-a înșelat, fiincă ce spune Dumnezeu este “Da” și “Amin!”

Credința lui în Dumnezeu, este confirmatăde declarația făcută în fața fraților săi, cărora le-a spus:”

“Acum, nu vă întristați și nu fiți mâhniți că m-ați vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viața m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră. Iată sunt doi ani de când bântuie foametea în țară; și încă cinci ani nu va fi nici arătură, nici seceriș. Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânța vie în țară și ca să vă păstreze viața printr-o mare izbăvire. 

Așa că nu voi m-ați trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată al lui faraon, stăpân peste toată casa lui și cârmuitorul întregii țări a Egiptului.“Gen.45:5-8 .
Iar după moartea tatălui său, el le repetă același adevăr, menționând: “Fiți fără teamă; căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu? Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, și anume, să scape viața unui popor în mare număr.” (Gen.50:19-20).

Cunoscând experiența lui Iosif, a cărui vise au fost împlinite, lasă-mă să te întreb: visele tale sunt împlinite, sau năruite?

Dacă vrei ca visele tale să devină realitate, asigură-te că: acestea vin de la Dumnezeu, și păstrează-te curat, pentru a pregăti cadru pentru împlinirea lor. Apoi, fii credincios în împlinirea lucrurilor mici, acționează cu înțelepciune, nu răsplăti răul cu rău, așteaptă cu răbdare și contează deplin pe lucrarea lui Dumnezeu. Procedând în acest fel și visele tale vor deveni realitate!

Pastor Dan Boingeanu