Mat.25:31-46 (Ap.14:11)

Scopul lecţiei: Să descoperim  care sunt mărturiile ce confirmă existenţa iadului, cine sunt cei ce vor suporta chinuri veşnice în acest loc şi cum putem scăpa de această pedeapsă.

Contextul lecţiei: Atunci când ne este prezentată veşnicia,  în Sfânta Scriptură sunt menţionate două locuri: cerul, locul răsplatirii celor credincioşi şi iadul, locul pedepsei pentru diavol şi cei ce l-au urmat.

Pentru a descrie iadul, sunt folosiţi termenii: „şheol”  care înseamnă „groapă” , „mormânt”, sau „locuinţă a morţilor” (Gen.37:35;Isaia 5:14;Iov.7:9;Ps.86:13), „hades” (echivalentul grecesc al termenului ebraic sheol), care înseamnă: adânc sau  locuinţa morţilor (Mat.11:23; 16:18; Luca 10:15; Fapte 2:27), „gheena” un loc de chin şi tortură, unde arde focul (Mat.5:30; 23:33; Marcu 9:43-44), „tartarus” care înseamnă abis, fântână adâncă, sau închisoare întunecată (2 Pet.2:4; Luca 8:31;Ap.11:7;17:8; Ap.20:3) şi „iazul de foc”, un loc de pedeapsă veşnică (Mat.13:41-42; Mat. 25:41; Ap.19:20;20:10; 20:14-15).

Dacă prin aceste versete, Sfânta Scriptură ne deschide numai o fereastră prin care putem privi  spre veşnicie, prin pilda bogatului nemilostiv, ne sunt prezentate mai multe detalii despre locuinţa morţilor şi locul de chin, descoperite chiar de Domnul Isus.  Luând în considerare aceste adevăruri, trebuie să ajungem să cunoaştem ce este iadul, prin revelaţie, şi nu prin experienţă, într-o vreme în care totul va fi prea târziu.(Luca 16:19-31).

Conţinutul lecţiei:Pasajul pe care îl studiem face parte din mesajul profetic rostit de Domul Isus pe muntele Măslinilor (Mat.24:1-25:46) şi descrie scena judecăţii viitoare.Această judecată va fi înfăptuită de un judecător îmbrăcat în slavă (Mat 25:3) şi-i va cuprinde pe toţi oamenii (Mat.25:32). Prin sentinţa care va fi rostită se va face o despărţire între cei neprihăniţi, care vor avea parte de răsplătire veşnică şi cei necredincioşi care vor avea parte de pedeapsă veşnică (Mat.25:32-40; 41-46)

Această despărţire va fi în funcţie de caracterul celor ce vor fi judecaţi (oi sau capre, neprihăniţi sau păcătoşi Mat.25:32;46), atitudinea pe care aceştia au avut-o faţă de Hristos şi slujirea pe care au împlinit-o (Mat.25:34-40;41-46)

Păstrând în atenţie declaraţia făcută de Domnului Isus despre pedeapsa pe care o vor suporta cei necredincioşi (Mat.25:41) cât şi celelalte pasaje ale Scripturii care ne prezintă acest loc, descoperim că :

1.    Iadul este un loc real  ( Mat.25:41)

Înţelegem că iadul este un loc real, fiindcă Scriptura îl menţionează. Numai în Noul Testament sunt peste 162 de texte ce conţin referiri cu privire la iad, dintre care 70 sunt declaraţii ale Domnului Isus. Potrivit mesajului transmis prin Evanghelii, descoperim că Domnul Isus a vorbit despre iad, mai mult decât despre oricare alt subiect. Demonii sunt conştienţi de această existenţă (Luca8:31; Mat.8:29), iar prin pilda bogatul nemilostiv ne este prezentată experienţa pe care o vor trăi toţi cei ce vor ajunge în acest loc (Luca 16:23-31).

2.    Iadul este un loc de pedeapsă veşnică (Ap.14:11)

Urmărind modul în care Sfânta Scriptură descrie iadul, înţelegem că acesta este locul cel mai de temut care poate exista.Grozăvia acestui loc este cauzată de faptul că iadul este: un loc fără prezenţa lui Dumnezeu (Mat.25:41), de dureri şi chinuri (Luca 16:23-24;Mat 13:42), fără odihnă (Ap.14:11), al plânsului şi-al remuşcării (Mat.22:13; Mat.25:30), al  întunericului (Mat.8:12; 22:13;25:30), un iaz de foc ( Ap.19:20; 20:10;15;21:8; Marcu 9:47-48 ; Mat.25:41) şi de pedepsă veşnică (Mat.25:46; Ap.14:11).

Grozăvia iadului este cauzată şi de faptul că: rugăciunile celor din iad nu sunt ascultate ( Luca 16:24-25;27-31), nu există milă îndurare, ajutor şi nici o posibilitate de scăpare (Luca 16:24-26), iar în compania celor ce vor ajunge în iad, se vor afla cei mai înverşunaţi duşmani ( Ap.19:20;20:10;14-15).

3.    Iadul este  un loc care n-a fost pregătit pentru oameni (Mat.25:41)

Mângăierea pe care o avem în faţa acestei triste realităţi, este faptul că iadul n-a fost pregătit pentru oameni (Mat 25:41), iar Dumnezeu nu doreşte moartea şi osândirea celor păcătoşi (2 Pet.3:7-9). Cu toate acestea, în iad vor ajunge însă şi cei ce n-au crezut (2 Tes.1:4-10), n-au cunoscut pe Dumnezeu (2 Tes.2:8), n-au ascultat de Dumnezeu (2 Tes. 1:8; Mat.7:21), au dat înapoi (2 Pet.2:20-22; Evrei 10:39), nu s-au pocăit (Rom.2:3-11; Ap.2:21-23;Ap.9:20-21; 21:14-15), n-au slujit lui Dumnezeu ( Mat 25:41-46) şi numele lor n-a fost găsit scris în cartea vieţii ( Ap.20:15).

Întrebări pentru discuţie:

1.    Ce ne ajută să credem că iadul este un loc real ?
2.    De ce oamenii zilelor noastre pun la îndoială existenţa acestui loc ?
3.    Care sunt lucrurile ce fac ca iadul să fie un loc de temut ?
4.    Cui a fost destinat iadul ?
5.    Cine se va  alătura celor pentru care a fost pregătit iadul ?
6.    Ce ne arată că iadul este un loc de pedeapsă veşnică ?
7.    Ce ar trebui să faci pentru a nu ajunge în iad ?

Pastor Dan Boingeanu