Iuda 24-25 (1 Petru 4:11)
Scopul lecției: Să descoperim importanța închinării, cui trebuie să-i fie adusă închinarea, precum și modul în care trebuie să fie practicată închinarea
Conținutul lecției: Prin epistola sa, Iuda i-a îndemnatpe cei credincioși să rămână statornici în credință și să lupte pentru credință, arătând: schimbarea pe care Dumnezeu a făcut-o în viața sa (Iuda 1/a), statutul spiritual al celor ce-l urmează pe Dumnezeu (Iuda 1/b-2), valoarea credinței (Iuda 3), pericolul apostaziei (Iuda 4), urmările necredinței (Iuda 5-7), identitatea, acțiunile și destinul celor apostați (Iuda 8-16), precum și modul în care trebuie să fie purtată lupta spirituală (lupta credinței – Iuda 17-23). După această prezentare, Iuda își încheie epistola cu o doxologie prin care îi conduce pe cei credincioși într-un act deînchinare (Iuda 24-25). Studiind această doxologie care ne descoperă secretul biruinței în lupta spirituală, descoperim :
1. Importanța închinării
Deși Iuda a adresat o mobilizare generală pentru lupta spirituală (Iuda 3), prin doxologia cu care își încheie epistola, el îi conduce pe cei credincioși la închinare. Acest fapt arată că înainte de a fi antrenați în lupta spirituală noi trebuie să înflăcărăm închinarea (Iuda 24-25; Romani 16:25-27; Efeseni 3:20-21; Exod 17:8-13).
Aplicație practică: prezentați factorii care îi determină pe cei credincioși să neglijeze închinarea și arătați cum poate fi revigorat atât actul închinării personale cât și cel din biserică.
2. Cui trebuie să-i fie adresată închinarea
Iuda arată cui trebuie să-i fie adresată închinarea menționând persoanele care merită închinarea :”singurului Dumnezeu” (Iuda 25; Romani 16:27; Exodul20:2-3; Deuteronomul 4:35, 39; 32:39; Isaia 45:5; 1 Timotei 1:17) “Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos” (Iuda 25; 1 Timotei 2:3-5; 2 Timotei 1:8-10; Fapte 4:12), “Domnul nostru” (Iuda 25; Efeseni 4:5-6; Fapte 2:32-36; Filipeni 2:9-11), precum și atributele și lucrările pe care le înfăptuiește Dumnezeu: El poate să ne păzească de orice cădere (Iuda 24/a; Iuda 1/b; 1 Petru 1:5; Ioan 10:28-29; 17:11-15), să ne dea neprihănirea (“să ne înfățișăm fără prihană” – Iuda 24; Efeseni 3:20-21; 5:25-27; 1:3-12) și “slava” (“poate să ne facă să ne înfățișăm plini de bucurie înaintea slavei Sale” – Iuda 24; Coloseni 1:21-22; 3:4).
Aplicație practică: arătați de ce au ajuns oamenii să se închine la persoane și lucruri care nu merită închinarea și care sunt binecuvântările pe care le primesc cei ce se închină lui Dumnezeu.
3. Modul în care trebuie să fie practicată închinarea
Prin actul închinării cei credincioși trebuie: să Îl slăvească pe Dumnezeu (“singurului Dumnezeu , Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă” ““ Iuda 25/b; Romani 11:36; 1 Corinteni 10:31; Galateni 1:5; 1 Petru 4:11; Apocalipsa 7:12; 19:1), să recunoscă măreția și puterea lui Dumnezeu (“singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie măreția și puterea” ““ Iuda 25/b; 1 Petru 4:11; Isaia 6:3; Apocalipsa 4:8; 5:12, 7:12, 19:1) și să se supună stăpânirii lui Dumnezeu (“singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie …stăpânire” ““ Iuda 25/b; Romani 14:9; Coloseni 1:15-18).
Prin faptul că a prezentat eternitatea lui Dumnezeu, Iuda arată că actul închinării trebuie să fie continuu: ” înainte de toți vecii, acum și în veci” (Iuda 25/b; Psalmul 90:1-2; Apocalipsa 5:13-14, 7:9-12).
Întrebări pentru discuții:
1. De ce a ales Iuda ca formă de încheiere a epistolei sale “doxologia” ?
2. De ce trebuie ca înainte de a ne angaja în lupta spirituală să înflăcărăm închinarea ?
3. Cum poate fi revigorată închinarea personală și cea din biserică ?
4. Cine merită închinarea ?
5. Ce atribute și ce lucrări ale lui Dumnezeu a menționat Iuda pentru a-i motiva pe cei credincioși la o închinare adevărată ?
6. Cum trebuie practicată închinarea ?
7. De ce trebuie să fie închinarea o jertfă necurmată ?
Pastor Dan Boingeanu
