„Cum este lutul în mâna olarului, așa sunteți voi în mâna Mea” (leremia 18:6)
Henry Poppen, unul dintre primii misionari din China, a petrecut patruzeci de ani spunându-le oamenilor despre dragostea Domnului Isus și despre cum a murit ca să le ia păcatele într-o zi după ce a terminat de vorbit, s-a apropiat de el un om și i-a spus: „Noi îl cunoaștem pe acest Isus!
A fost aici! Poppen a explicat că lucrul acesta nu este posibil deoarece Domnul Isus a trăit si a murit cu mult timp in urma, într-o țară situată la mare distanță de China. „O, nu!”, a insistat omul, „El aici a murit. Pot sa va arat mormântul lui”. Și l-a condus pe Poppen afară din oraș, într-un cimitir unde era înmormântat un american.
Acolo, încrustat pe o piatră funerară gata să se prăbușească se afla numele unui medic care a simțit chemarea lui Dumnezeu de a trăi si de a muri în sânul acelui popor din acel sat din China. Când oamenii l-au auzit pe Poppen descriind atributele Domnului Isus – mila Sa, dragostea Sa, bunătatea Sa, dorința Sa de a ierta – ei si-au adus aminte de doctorul misionar.
Dumnezeu te va folosi și pe tine când ești gata să devii „lut în mâinile Olarului”. Lutul nu are nici o aspirație; el poate fi modelat, poate fi îndoit și se supune deplin voinței olarului.
Henry Blackaby spune: „Când misiunea lui Dumnezeu necesită smerenie, El găsește un slujitor gata să fie smerit. Când necesita zel, El caută un om pe care îl poate umple cu Duhul Sfânt.
Dumnezeu folosește vase sfinte, așadar El n caute pe aceia care li vor da voie să îndepărteze impuritățile din viața lor. Să fii lut nu e o datorie nobila. Nu e nimic strălucitor, nimic vrednic de laudă, exceptând faptul că este exact ceea ce caută Dumnezeu”.
