– “Caci Domnul mustră pe cine Iubește, ca un părinte pe copilul pe care-l iubește!” (Proverbe 3:12) –
Tu distrugi motivația copilului tău și stima lui de sine când îl lași să creadă că nu trebuie să facă nimic pentru că totul “i se cuvine”. Se spune că un agent de vânzări a sunat la o familie spunând: “Aș dori să vorbesc cu persoana care are ultimul cuvânt în materie de cumpărături în familie”. Femeia a răspuns: “îmi pare rău, acea persoană este încă la grădiniță și nu va veni acasă decât peste o oră”. O relatare amuzantă, dar nu este la fel de amuzantă când e reală. Părinților, iubiți-vă copiii, oferiți-le un mediu favorabil și sigur în căminul vostru, dar învățați-i să fie responÂsabili. Acest lucru pare evident, așa că de ce nu-l facem?
1) Iubire greșit direcționată. Noi spunem: “Copiii mei nu trebuie să se zbată așa cum am făcut eu”. Copiii interpretează această îngăduință ca pe o lipsă de interes din partea ta și de-accea adopți calea simplă. Drept rezultat pretențiile lor cresc, deoarece ceea ce vreau ei să spună este: “Nu vreau mai multe lucruri, te vreau pe tine!”
2) Așteptări scăzute. Ca părinte, îi datorezi copilului tău șansa de a reuși în viață. Nu-i lua împlinirea ce vine în urma strădaniei de a lua note bune, de a-și face curățenie în cameră și de a-și face un viitor.
3) Vina. Cu toții ne simțim prost că nu petrecem destul timp cu copiii noștri sau pentru că i-am dezamăgit. O fată de șaptesprezece ani i-a spus tatălui ei că “i se cuvine” o mașină. Așa că a primit-o! De ce? Pentru că părinții ei erau divorțați și tatăl s-a simțit prost că “a dezaÂmăgit-o”. Nu încerca să cumperi afecțiunea copilului tău, vei ajunge să plătești mai târziu. Dumnezeu își disciplinează copiii; disciplinează-i și tu pe ai tăi!
