“Trebuie să se roage necurmat, și să nu se lase” (Luca 18:1)
Dacă cineva ți-ar amenința familia sau comunitatea, nu le-ai apăra? Ele sunt atacate, însă dușmanul este nevăzut. Pavel spune că responsabilitatea de frunte pentru a opri aceste atacuri aparține creștinilor. “Vreau “¦ ca bărbații să se roage în orice loc” (1 Timotei 2:8).
Aici nu este vorba despre un termen general folosit pentru rasa omenească sau pentru omenire; el este specific pentru “bărbați”. Nu vrem să spunem că numai bărbații trebuie să se roage. Fiecare creștin are această obligație. Nici nu spunem că rugăciunea este singurul lucru pe care trebuie să-l facem. Dar este primul lucru care trebuie făcut!
John Bunyan a spus: “Poți face mai mult decât să te rogi după ce te-ai rugat, dar nu poți face mai mult decât să te rogi până nu te rogi”, Iacov a spus: “Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit” (Iacov 5:16). Să remarcăm cuvântul “neprihănit”. Fiecare credincios este îmbrăcat în neprihănirea lui Hristos, ceea ce înseamnă că poți sta înaintea lui Dumnezeu.
Există două feluri de neprihănire: pozițională și practică. Există neprihănirea pe care trebuie s-o practici zilnic pe măsură ce-l lași pe Duhul Sfânt să te curățească, să te umple și să te folosească. La fel cum nu dorești să bei dintr-o ceașcă murdară, Dumnezeu nu dorește să audă rugăciunile unui creștin a cărui viață este murdărită de păcat.
Rugăciunea pe care o ascultă Dumnezeu:
1) Vine dintr-o inimă curată.
2) Are în ea o seriozitate și o intensitate care arată mai mult decât rostirea câtorva dorințe pentru a vedea pe care o alege Dumnezeu.
3) Este în conformitate cu Scriptura și cu planurile Sale.
4) Vine dintr-o inimă neîmpărțită. Căci “cine se îndoiește “¦ să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul” (Iacov 1:6-8).
