“… S.O.S. din jungla “

Laudati pe Domnul, chemați Numele Lui: faceți cunoscut printre popoare faptele Lui Inalte!
Cantati, cantati In cinstea Lui! Vorbiți despre toate minunile Lui!” 1 Cron 16:8,9
”

Marcus si Adina Dumitru Impreuna cu Macedonio, ghidul lor, s-au Intors din calatoria In jungla – ce a tinut aprope doua saptamani- o calatorie pe cat de periculoasa pe atat de binecuvantata si roditoare. Pentru Marcus, soțul Adinei aceasta calatorie a reprezentat primul sau contact cu triburile de indieni Ashenika si cu obiceiurile acestora. De asemenea a mai Insemnat o saptamana de izolare fața de orice forma de civilizație si de identificare cu stilul de viața al nativilor indieni. Am primit de la cei doi o scrisoare lunga, plina de experiențele traite acoloi, experiențe ce par desprinse din carți sau romane de aventuri. Iata cateva fragmente:

“Dupa o calatorie ce a durat trei zile si un popas de o zi la Pucallpa-o baza misionara – am ajuns la San Fausto. Miercuri dimineața a Inceput marea aventura. Macedonio a angajat niste oameni cu care a pus la apa barca misiunii, pastrata la niste crestini In curte. Apoi am instalat motorul la barca. Am calatorit pe cel mai arzator soare al junglei. Barca s-a dovedit foarte buna, si motorul la fel, asa ca am strabatut raurile mai repede decat ne asteptam. Peisajul este extraordinar.

Doar la Teleenciclopedie am mai vazut asa ceva. Pe masura ce intram pe afluenți din ce In ce mai stramți si peisajul se facea mai salbatic nu continuam sa ma uimesc de frumusețea locurilor. Asa am intrat pe teritoriul tribului Asheninka, raspandit In 13 comunitați de-a lungul vaii raului Anacayali. Cand am ajuns pe raul Boa, unde este comunitatea San Fausto, am dat de o apa prea puțin adanca pentru a Inainta cu motorul. Asa ca am trecut la navigare cu tangana, un baț lung cu care Impingi barca. Eu urmaream varful barcii, Macedonio spatele, caci trebuia sa strecuram barca lunga de 10 metri printre busteni. Dupa jumatate de ora, apa a scazut pana am atins de fund. Nu mai plouase de mult. Macedonio a propus sa lasam barca acolo si sa luam bagajele In spate pana la casa lui Jorge. Insa uitandu-ne la motor, la canistre, la sacii de mancare si la bagajele noastre, sarcina ni s-a parut imensa. Cred ca Dumnezeu ne-a dat In momentul acela priceperea, perseverența si puterea sa hotaram sa Impingem barca mai departe. Din loc In loc era apa mica, dar mai departe se putea Impinge fara probleme. Ne-am rugat, am mancat si am prins puteri. Ca Pavel pe corabia prinsa de furtuna. Doar ca noi nu voiam sa pierdem nici macar barca! [“¦]

In saptamana petrecuta la Jorge am cunoscut viața In jungla In multele ei aspecte. Este o viata foarte grea. Ocupația de baza, si cam singura, este procurarea hranei. Zilnic trebuie facut acelasi lucru: munca la chacra (gradina), vanatoare, pescuit. Aceasta pentru barbat, caci femeia nu prea iese de la bucatarie.[“¦]

Ce am facut noi o saptamana In San Fausto? Zilnic treceau pe la noi diversi vecini, si se opreau la o cana de masato, sau doar ca sa converseze. Adina Incerca sa intre In vorba cu femeile, eu si Macedonio cu barbații. Nativii se deschid greu la vorba, si comunica puțin. Dar din Intrebare In Intrebare, din poveste In poveste, Isi dau drumul. Asa ca Ii intrebam ce stiu despre Dumnezeu. Si pentru ca majoritatea nu stiau, le povesteam noi, ca o istorioara, prima lecție despre Dumnezeu, creația. E Induiosator sa vezi oameni care nu stiu ABSOLUT nimic despre Dumnezeu, nici macar ca exista, cum afla pentru prima data despre Cel care i-a creat pe ei si lumea Inconjuratoare. Noi asta am facut o saptamana In San Fausto, am povestit despre lucrarile mari si minunate ale lui Dumnezeu, acestui popor care nu mai auzise niciodata.

[“¦] Duminica am putut sa ne Intalnim In cladirea construita de comunitate, pe care scrie mare “Biserica Crestina Asheninka”. Biserica Inca nu are si membri, dar vin oameni interesați, carora Jorge le povesteste In fiecare duminica cate ceva din Geneza. In duminica aceasta, poporul Asheninka a auzit pentru prima oara despre Avraam, primul om de dupa potop care l-a cunoscut pe Dumnezeu.

E atat de emoționant sa participi la un asemenea eveniment! Mi se umple inima de uimire si de bucurie vazand cat de credincios este Dumnezeu In Implinirea tuturor promisiunilor lui. I-a promis lui Avraam ca va fi binecuvantat si cunoscut de toate națiunile (Gen12:2) si iata ca acum doua duminici Inca un popor a aflat de Avraam.

In paralel, Adina si cu mine ne-am ocupat de copii, care sunt mai puțin avansați ca adulții. Lor le-am relatat despre caderea In pacat. Dar sunt foarte puțin receptivi. Le este foarte greu sa lege ceva, sa raspunda la Intrebari, sa redea ce tocmai le-ai spus. Toți Asheninka sunt la stadiul de bebelus, In ce priveste lucrurile spirituale. [“¦]

Cu mancarea am dus-o destul de bine. Jorge se pregatise pentru noi cu doi busteni plini cu zuri, dar pentru ca nu am venit cand ne astepta el, Intre timp alții au gasit locul si au cules toți viermii. De necaz ca nu a avut zuri pentru noi, caci “stia ca Ii plac Adinei”, s-a dus Intr-o zi In padure si s-a Intors cu o punga mare de melci dolofani. A doua zi asta ne-a fost carnea: melci fierți. Au fost buni, caci i-am mIncat fara sa-i privim. Am comparat gustul cu pipota de gaina. Iar mie asta acasa imi placea foarte mult.:) In rest am mancat foarte mult orez, yuca, banane fierte, coapte, compot, si cand prindeam, aveam peste.

Cat am stat cu ei, am reusit sa ne facem cunostințe si sa Intarim relațiile cu seful comunitații, cu secretarul, am cunoscut profesoara de la scoala, familia responsabila cu punctul sanitar. Un lucru bun este ca de 30 de ani funcționeaza aici scoala, asa ca tinerii sunt cat de cat alfabetizați. Au contacte cu exteriorul si mulți Isi fac drum la Puerto Bermudez, cu producțiile de la chacra, ca sa le vanda. Folosesc din ce In ce mai mult chiar si Intre ei, In familii, limba spaniola, asa ca e posibil ca In decurs de 2 generații limba Asheninka sa se uite In mare parte.

Miercuri era ziua plecarii. Ne rugasem ca sa ploua Intre timp, ca sa se umfle raurile suficient ca sa nu mai Impingem la barca Inapoi. Dar acum plouase atat de mult Incat raurile erau foarte mari. Apa se Ingramadea la varsarea In raul principal, caci si acesta era mare. Continua sa ploua, asa ca acum ne-am rugat ca ploaia sa stea si sa putem calatori. Domnul ne-a ascultat si de data aceasta si In dimineața plecarii ploaia a stat. Speram ca asta sa slujeasca de marturie oamenilor care stiau ca ne-am rugat, si sa vada ca Dumnezeu e viu si puternic, nu numai o istorie.

Ca un final, pot sa contabilizez vreo 5-6 zile de calatorie si deplasari, 6 zile Intre Asheninka, o zi In Pucallpa, multe lucruri noi Invațate, si nenumarate ciupituri de țInțari, care ne-au deranjat tot timpul, fara ca noi sa ne lasam deranjați de ei prea mult. Pe alocuri ne-am facut rani de la scarpinat. Pe alocuri ne-a ars soarele pana ne-am cojit. Probabil ca am prins si paraziți din apa raului, asa ca ne-am luat niste medicamente sa-i omoare In caz ca sunt. Dar daca tragem linie, suntem tare bucurosi, pentru ca am realizat tot ce ne-am propus, si mai ales ca am mai facut un pas In chemarea pe care am primit-o: sa facem cunoscut printre popoare minunile Domnului nostru.

Am venit In Lima cu o viziune mai conturata, mai ampla, si cu motivație proaspata de a mai face un pas.
Au transmis de pe campul de operațiuni, Marcus si Adina Dumitru”. A consemnat Anca Enache