Pavel lansează un blestem dur (anatema) celor care vor vesti o altă evanghelie decât aceea încredinţată de Domnul Isus. Şi totuşi, în societatea aceasta de dincolo de ocean se predică o altă evanghelie. Am încheiat şi noi ieri seară antrenamentul teoretic de la ETAE, timp în care Domnul a adus la lumină multe greşeli din lucrarea misionară desfaşurată până acum în Peru .

Oamenii s-au întors în junglă cu o nouă provocare de a propovădui “pe Hristos cel Răstignit” şi nimic altceva. Dar ca să mă înţelegeţi mai clar la ce mă refer o să vă dau mai multe detalii. Înca din 2002 când am avut primul contact cu jungla, mi s-a părut ciudat faptul că mulţi dintre creştinii nativi cădeau uşor în păcat şi bisericile lor se dezintegrau repede. Aceeaşi situaţie o observasem la tribul Yanesha, Ashaninka, Shipibo şi Cashibo.

Anul trecut la practica ETAE am crezut că am descoperit explicaţia: nu există maturitate spirituală pentru că nu este apreciată importanţa relaţiei personale şi zilnice cu Dumnezeu. Ce să fac ca să provoc în oamenii aceştia o foame după Cuvânt mai puternică decât foamea ce le îmboldea stomacul încă în zorii zilei? Greu de imaginat. Problema a devenit şi mai serioasa în momentul în care ne-am implicat şi mai mult în lucrarea ce s-a început la San Fausto.

În mâinile noastre stătea responsabilitatea zidirii unei biserici de la zero, dar nu a unei clădiri fizice, ci a unei biserici formate din pietre vii. Cum să facem ca să nu se repete istoria de la Yanesha şi în celelate triburi? Cineva ne-a menţionat metoda evanghelizării cronologice şi am început să o adoptăm, dar numai acum la ETAE când am analizat-o cu atenţie am descoperit profunzimea problemei şi a evanghelizării care s-a făcut şi încă se face în Peru.

În tribul Yanesha şi în celelalte grupuri etnice unde există biserici, nativii au aceptat un Dumnezeu pe care nu îl cunosc. Au venit misionarii, s-au mutat printre ei, le-au învăţat limba, le-au tradus Noul Testament şi le-au spus să Îl primească pe acest Dumnezeu care îi acceptă aşa cum sunt şi care îi va ajuta în condiţiile dificile de viaţă. Li s-a pus în mână NT şi au fost lăsaţi singuri, când încă nu erau suficienţi de maturi. Convertiţii au început să se închine acestui Dumnezeu şi să facă ce îi place LUI: să se roage, să citeasca Biblia, să se boteze în credinţa creştină, să lase închinarea la spirite, soare sau lună şi să meargă la biserică. Poate vă veţi întreba ce este rău în toate astea? Poate că prima greşeală făcută a fost aceea de a li se spune oamenilor ce să facă şi ce nu, în loc să li se prezinte natura şi caracterul acestui Dumnezeul Unic care li se propovăduia. Nativilor li s-au dat legi umane pe care să le respecte, dar nu s-a semanat în ei principiile Cuvântului Viu care să îi călăuzească în a ştii ce să facă şi ce nu.

Partea cea mai gravă e că ei au venit la acest Dumnezeu, fără a ştii cum e, cum se manifestă, şi fără a-şi recunoaşte problema esenţială: păcatul. Ei au venit ca să primească ceva, dar nu mântuirea ci: ajutor, binecuvăntare, s.a. Sunt foarte puţini cei care şi-au recunoscut păcatele şi s-au pocăit de ele. Au ajuns să se considere creştini nu pentru ceea ce a facut Dumnezeu pentru ei (jertfa lui Hristos), ci pentru ceea ce făceau ei: rugăciune, citirea Bibliei, chiar postul. Toate acestea oricât de bune şi frumoase ar părea nu se diferenţiază prea mult de fructele frumoase pe care le-a adus Cain pe altar şi pentru care a fost respins pentru că nu a adus SÂNGE, ceea ce ne cere de fapt Dumnezeu.

În felul aceasta, multe triburi nu au experimentat adevărata convertire şi de aceea există atăta instabilitate şi sincretism religios în vieţile lor (amestecarea practicilor păgâne cu obiceiuri creştine). De aceea încă există între ei creştini-vrăjitori, închinare la luna, beţie, curvie şi multe altele. Soluţia pe care Domnul ne-a arătat-o în Cuvântul Lui şi în viaţa unor misionari din Papua Noua Guinee e ca trebuie să facem lucrurile în ordinea stabilita de EL. Să le prezentăm întâi cum este Dumnezeu (sfânt, drept, urăşte păcatul şi iubeşte pe păcătoşi, dragoste). Într-o societate nativă unde lucrurile nu sunt atât de complicate precum o teologie sistematică din lumea occidentală, aceste adevăruri nu pot fi înţelese decât dacă sunt prezentate sub formă de istorii.

De aceea li-L prezentam pe Dumnezeu prin prisma istoriilor din VT (Creaţie, Cădere, Cain şi Abel, Avraam, poporul Israel, Legea lui Dumnezeu, Profeţii) pentru a înţelege că de-a lungul istoriei s-a demostrat că nu putem face nimic pentru a ne mântui prin eforturile noastre şi că Dumnezeu cere moarte pentru păcat. Abia atunci le aratam cum Dumnezeu a rezolvat problema aceasta în Domnul Isus Hristos. În momentul acesta ei ajung să înţeleagă de ce e nevoie de sacrificiu pentru faptele lor rele şi de ce trebuie să îl primească pe Hristos in inima. Dacă începi să îi înveţi din NT e ca şi cum le-ai prezenta sfârşitul unei cărţi şi nu ar prinde adevărata profunzime a problemei lor.

Metoda aceasta a adus rezultate surprinzatoare în Papua Noua Guinea, în multe triburi din Filipine, în Columbia şi acum câteva săptămâni în Venezuela. Liderii bisericilor Yanesha şi Ashaninka au recunoscut la sfârşitul acestui curs că aceasta e soluţia şi pentru comunităţile lor şi că vor lua lucrurile de la început ca să zidească bisericile pe Stâncă şi nu pe nisip. Problema cea mai tristă e că această “altă evanghelie” (vino la Domnul Isus că să ţi se rezolve problemele din familie, ca să ai fericirea, ca să ai parte de binecuvântare) se predică în toate bisericile peruane în timp ce problema păcatului aproape că nu e menţionată. Săptămâna aceasta am avut surpriza să descoperim că aceasta se întamplă chiar şi în bisericile cele mai biblice din Peru.

Ne-am împrietenit cu o familie tânără care vine de curând la biserica unde mergem noi. Soţia ne fusese prezentată ca fiind credincioasă, în timp ce soţul era încă nehotărât. Discutând cu ei, am descoperit că ea intrase deja într-un studiu de ucenicizare şi se simtea foarte bine pentru că citeşte Biblia mai regulat decât în biserica catolică, şi pentru că se roagă mai des. Aceste lucruri îi dau pace interioară. Când am întrebat-o unde crede că îşi va petrece vesnicia când Domnul o va chema în prezenţa Lui, nu a ştiut ce să îmi răspundă!!! Am rămas uimită şi am întrebat-o dacă ştie vreun loc din Biblie unde să găsească răspunsul la această întrebare şi n-a ştiut.

Mi-a venit în minte istoria lui Cain şi Abel şi am început să i-o povestesc. Când i-am menţionat că Dumnezeu cere moarte pentru pacat şi că faptele noastre nu ne mântuiesc ci ne duc în iad, a rămas de-a dreptul şocată. M-a întrebat cât dureaza pedeapsa în iad şi când i-am spus că e veşnică a sărit intrigată în sus că nu înţelege de ce e vesnică. Normal că toate aceste vesti au intrigat-o, pentru că nu ştia cu ce Dumnezeu are de a face. Soţul ei a mărturisit că acum înţelege foarte bine. Se apropia miezul nopţii şi trebuia să plecăm. I-am lăsat să mediteze la cerinţele lui Dumnezeu şi la neputinţa noastra. A rămas să ne mai întâlnim şi să continuam discuţia. Se numesc Regis şi Paola si i-ar ajuta foarte mult rugăciunile dumneavoastra.

Bisericile din Peru sunt pline de asemenea oameni care cad la prima furtună ce se abate peste ei. În Arequipa întâlnisem o doamnă care mergea la o biserică evanghelică de 20 de ani şi care totuşi spunea că ea nu păcătuise niciodata. Ea venise la Domnul Isus pentru că spera ca prin această apropiere de El să se schimbe soţul ei. Dar problema păcatului nu şi-o pusese niciodata căci nu avea de ce, după cum spunea ea. Rugaţi-vă pentru creştinii evanghelici din Peru ca să predice adevărata şi unica Evanghelie care ne-a fost descoperită în Cuvântul lui Dumnezeu.

Aseară a plecat spre jungla o echipa de 5 persoane între care şi Marc. Eu nu m-am putut duce cu ei de la început căci organizatorii antrenamentului mi-au interzis să particip la partea de supravieţuire pentru a nu le povesti detalii învăţate anul trecut. Voi merge abia peste o săptămână când ne vom muta pe grupuri în case de nativi pentru a locui cu ei şi a-i învăţa Adevarul care ii face liberi. Rugaţi-vă pentru Nita, Ines, Gregorio, Gerardo şi Marc pentru a fi ocrotiţi de şerpii veninoşi, de infecţii stomacale, accidente, inundaţii şi alte pericole pe care noi nu le putem anticipa. Rugaţi-vă şi pentru mine în timpul acesta cât sunt încă în Lima căci am multe lucruri de rezolvat.

Am început să ne pregătim în forţă pentru campania medicala de la San Fausto. Trebuie să formam o echipă de medici care să fie dispuşi să petreacă o săptămână în condiţii de junglă ajutând oameni care nu au parte de doctori decăt o data pe an. Trebuie să facem rost de medicamentele necesare, sa strângem banii necesari pentru drum şi mai ales trebuie să pregătim câteva istorii biblice din VT pe care să le prezentăm tuturor acelora ce vor veni la consultaţii. Ne rugăm ca prilejul acesta să ne permită să contactăm o noua comunitate Asheninka din zona San Fausto, căci sunt 13 comunităţi în zona unde nu s-a menţionat niciodata Numele lui Dumnezeu.

Rugaţi-vă şi pentru Jorge Suasnabar şi soţia lui Carmen care a fost la un pas de moarte acum o luna când a întepat-o un paianjen veninos. Domnul a păzit-o şi a îngăduit ca şi în această circumstantă comunitatea din San Fausto să ştie că există un Dumnezeu care ascultă rugăciunile copiilor Lui. Rugaţi-vă pentru cei de acolo care săptămână de săptămână vin să Îl cunoască pe Dumnezeu pentru a se putea apropia de El. Mulţumim Domnului pentru că El a început să ne pregăteasca câţiva medici interesaţi şi o parte din banii necesari. Mulţumim că a păstrat-o pe Carmen în viaţă, şi mulţumim că ne-a deschis minţile ca să ştim
cum să facem lucrarea cu responsabilitate.
Va mulţumim pentru tot ce sacrificati în favoarea noastra!
A… şi M…. D