SĂRBĂTORI FERICITE

0
134

Urarea pe care o auzim cel mai frecvent în acest timp de pregătire pentru aniversarea întrupării Domnului Isus, este :” SĂRBĂTORI FERICITE !” Indiferent cum ne-a fost viața în timpul anului, acum ne dorim să avem sărbători fericite, noi și toți cei dragi nouă.

Provocat de această urare care se repetă la nesfârșit în această vreme, m-am întrebat: pentru câți dintre cei care primesc acestă felicitare, urarea adresată este oare și realitate? Și, cine poate avea cu adevărat: Sărbători fericite? Gândește-te puțin la aceste întrebări și încearcă să le găsești răspunsul.

Cum i-ai descrie pe cei fericiți de sărbători? Cu siguranță răspunsul multora ar începe astfel: sunt fericiți cei care au bani, prieteni, colindători, mâncare și băutură cât își doresc!

La nașterea Domnului Isus a fost însă un om care își putea permite un fast și mai mare decât cel visat astăzi, dar cu toate acestea n-a fost fericit! Irod, fiindcă de el este vorba, în acea vreme, era guvernatorul Iudeii, numit în această demnitate chiar de către Cezar August. În această postură și-a strâns multe resurse materiale, a câștigat o mare faimă, și a imprimat teamă și respect pentru toți cei din jurul său. Și-a construit palate somptuoase și a trăit într-un așa huzur, încât cei din vremea lui au ajuns să-l numească “Irod cel mare”! Cu toate acestea, atunci când s-a născut Domnul Isus, Irod, n-a avut parte de sărbători fericite!

Când a auzit că în ținutul lui s-a nascut un nou împărat, în loc să se bucure, s-a tulburat, și împreună cu el s-au tulburat și toți cei din Ierusalim (Mat.2:3). Deși avea tot ce-și putea dori, inima lui nu s-a putut bucura, pentru că era stăpânită de mândrie, invidie și teamă.

De aceea, el L-a considerat pe Domnul Isus un posibil rival, Unul care nu poate avea loc în casa regală, și nici în împărăția lui. Datorită acestui fapt, a pierdut bucuria sărbătorii nașterii Domnului Isus, iar lucrurile pe care le deținea, nu mai aveau nici un preț, fiindcă s-a născut Regele care îi încurcă planurile!

Pentru ca să scape de această provocare, a înarmat soldații și i-a trimis la Betleem, dar nu ca să se închine așa cum a promis magilor, ci, ca să se răzbune. Invidia și teama din inima lui, i-au răpit fericirea, și l-au determinat să porunceasca să fie omorâți fără milă toți copiii de parte bărbătească din Betleem, de la doi ani în jos! (Mat.2:16).

În loc de sărbători fericite împreuna cu noul Rege, Irod a avut parte de sărbători zbuciumate și a provocat sărbători îndoliate și înlăcrimate! În acest fel, Irod este un bun indiciu al felului cum arată sărbătorile celor ce nu vor să-L primească pe Domnul Isus ca Mântuitor și Domn al vieții lor, și I se împotrivesc.

O altă categorie de oameni menționată de Sfânta Scriptură, care la nașterea Domnului Isus, puteau sa aibă “sărbători fericite “, a fost cea formată din religioșii vremii. Ei cunoșteau scrierile Scripturii, și înțelegeau planul lui Dumnezeu referitor la venirea lui Mesia. Când Irod a cerut preoților și cărturarilor să spună unde trebuie sa se nască Hristosul, aceștia și-au spus frumos poezia afirmând: “În Betleemul din Iudeea!”

Apoi, prin mărturia cu care au continuat, au dovedit că știu nu numai locul unde trebuia sa se nască Mesia, ci și cine a făcut această profeție, menționând anunțul făcut de profetul Mica. (Mat. 2:5-6).

Dacă acest răspuns ar fi fost dat de un copil de la școala duminicală din zilele noastre, cu siguranță că acesta ar fi primit cel mai frumos cadou, nu-i așa?

Deși datorită a ceea ce știau, preoții și cărturarii, erau cei mai îndreptățiți să aibă “sărbători fericite”, la nașterea Domnului Isus, și ei s-au tulburat asemenea lui Irod, fiindcă cu toate că știau unde este pruncul, n-au mers să-L caute, să-L întâlnească și să I se închine!

Au preferat să rămână cu slujba lor religioasă searbădă și goală și să fie numai simpli spectatori care urmăresc desfășurarea evenimentelor, dar fără să se implice. Acest fapt le-a răpit bucuria și fericirea de sărbători!

Nu-I așa că mulți credincioși din zilele noastre sunt asemenea lor? Nu sunt ca Irod, cufundati în cloaca plăcerilor și a păcatului, dar se mulțumesc numai cu o religie împlinită ceremonial. Ei cunosc adevărul și sunt dispuși să dea indicații și sugestii altora, dar nu-L au pe Isus și fără El, n-au parte de sărbători fericite!”

Apoi, putem observa că la nașterea Domnului Isus, cerul a anunțat că vor fi sărbători fericite pentru tot norodul! Îngerul care a anunțat păstorii din câmpiile Betleemului despre nașterea Domnului Isus, a spus : ”vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul” Luca 2:10.

Norodul căruia îi era destinata cel dintâi această bucurie, era neamul lui Israel. Ei erau cei cărora Dumnezeu le-a comunicat vestea întrupării lui Mesia, prin prooroci. Numai că atunci când Mesia a venit, cei din Israel deși Îl așteptau, n-au fost pregătiți să-L primească. Cea mai tristă afirmație în acest sens, este cea menționată de apostolul Ioan, care spune: ”A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit.“ (Ioan 1:11).

Din această cauză, în locul bucuriei și a sărbătorii, și cei din neamul lui Israel s-au tulburat asemenea lui Irod. După aceste exemple putem spune: ce mare tristețe! Cei mai îndreptățiți să aibă parte de sărbători fericite, nu s-au putut bucura!

Văzând că nici cei ce au bani și o bună poziție socială, nici cei ce au o viață religioasă, și nici cei ce au fost înștiințați de nașterea Domnului Isus, n-au putut să se bucure la întruparea lui Mesia, putem să ne întrebăm: atunci cine poate avea parte cu adevărat de sărbători fericite?

Sfânta Scriptură prezintă însă un grup de oameni care la nașterea Domnului Isus au trăit cea mai mare bucurie și au avut parte de sărbători fericite. Printre aceștia au fost: fecioara Maria, mama Domnului Isus, Iosif, logodnicul ei, Elisaveta, păstorii din Betleem, magii din răsărit, precum și cei ce l-au întâlnit pe Domnul Isus când a fost adus la Templu.

Analizând experiențele pe care aceștia le-au trăit, descoperim că cei ce au avut parte de sărbători fericite la nașterea Domnului Isus, sunt cei care:

 

  1. Cunosc adevărul întrupării Domnului Isus

Printre cei dintâi care au auzit despre întruparea Domnului Isus, au fost fecioara Maria și Logodnicul ei Iosif. Aceștia proveneau din familii obișnuite din Israel și la fel ca mulți alții din vremea lor, erau săraci și cu mari nevoi materiale. În timp ce se pregăteau de nuntă, mai întâi Maria și apoi Iosif, au fost înștiințați despre planul pe care Dumnezeu îl avea cu ei. Îngerul Gavril i-a zis Mariei:

” Nu te teme Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Și iată că vei rămâne însărcinată , și vei naște un fiu, căruia îi vei pune numele Isus” (Luca 1:30-31).

Cu toate că acest anunț la început a tulburat-o și a făcut-o să aibă multe întrebări, când a înțeles cine este Acela care urmează să se nască, inima ei s-a umplut de bucurie. Această bucurie este confirmată de mesajul cântării cu care ea a slăvit pe Dumnezeu, mărturisind:

” …mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu” și ” de acum încolo, toate neamurile îi vor zice fericită” (Luca 1:47-48).

Bucuria ei a molipsit-o și pe Elisabeta, care după ce a primit urarea ce i-a fost adresată a exclamat:

” “Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie. (Luca.1:42-44)

Învățând din aceste experiențe înțelegem că se bucură și au parte de sărbători fericite, cei ce aud despre nașterea Domnului Isus și cunosc adevărul întrupării. Apoi, această bucurie este amplificată pentru cei ce

  1. Cred adevărul întrupării Domnului Isus

Măsura bucuriei și a fericirii de sărbători crește pentru cei ce ajung să creadă adevărul întrupării. Deși atunci când a auzit despre faptul că îl va aduce în lume pe Mesia, mai întâi s-a tulburat și a avut multe întrebări, după ce îngerul i-a explicat cum va avea loc nașterea, Maria a crezut. Această credință i-a mărit măsura bucuriei, iar Elisabeta o numește fericită spunând:

” Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini” (Luca 1:45)

Bucuria trăită de cei ce cred este adeverită și de spusele pe care Maria le-a afirmat în cântarea de laudă mărturisind:

” Sufletul meu măreşte pe Domnul şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită…” (Luca 1:46-48).

Această credință înseamnă însă nu numai a conta pe Cuvântul lui Dumnezeu care se împlinește întocmai, ci, și a-L accepta pe Domnul Isus în viața ta. Cei din neamul lui Israel nu s-au bucurat fiindcă n-au crezut că Domnul Isus este Mesia. De aceea pentru ei este potrivită afirmația: ” A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit”. Însă pentru cei ce cred, adică îl primesc pe Domnul Isus ca Domn al inimii lor, există asigurarea:

” tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

Credința aceasta înseamnă însă nu numai aprobare și acceptare, ci, și acționare. De aceea, putem spune că sunt fericiți cei care după ce au cunoscut adevărul, mai întâi îl cred și apoi:

  1. Constată adevărul întrupării Domnului Isus

Printre cei care au constatat adevărul întrupării Domnului Isus, pe lângă Iosif și Maria, care L-au purtat pe brațe, chiar din momentul nașterii, se numără și păstorii din Betleem și Magii din răsărit. Aceștia după ce au auzit de întruparea Domnului Isus, au crezut ceea ce li s-a spus și apoi s-au angajat să caute să vadă dacă ceea ce li s-a spus este întocmai. Pentru ei nașterea Domnului n-a rămas doar un anunț, sau o povestire, ci, a devenit o experiență.

După ce îngerii care i-au anunțat de întruparea Domnului Isus s-au reîntors în cer, păstorii au hotărât să-L caute pe Acel despre care auziseră, spunând:” “Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.” Apoi,” S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi Pruncul culcat în iesle.” (Luca 2:15-16)

Ei au fost primii care L-au văzut pe Mesia, constatând că cele văzute erau întocmai cu ceea ce li se spusese.

La fel și Magii, care după ce au înțeles mesajul transmis de Dumnezeu prin steaua care li s-a arătat, au plecat să caute pe împăratul de curând născut al Israelului. Fiindcă nu L-au găsit în palatul lui Irod, au mers să-L caute în Betleem. Pe drum spre Betleem li s-a arătat iarăși steaua, pe care o văzuseră în răsărit, iar atunci când au văzut-o, n-au mai putut de bucurie. Conduși de această stea, ei au intrat în casa în care era Domnul și au văzut pruncul, împreună cu Maria, mama Lui.

Aceste experiențe ne arată că pentru păstori și magi, bucuria cauzată de întruparea Domnului Isus a fost majorată de momentul întâlnirii cu Domnul. Mulți oameni astăzi deși sărbătoresc nașterea Domnului, nu trăiesc o bucurie deplină, și nu au sărbători fericite, fiindcă nu s-au întâlnit încă cu Domnul. Dar, experiența păstorilor și a magilor a continuat cu o nouă măsură de bucurie generată de acțiunile care:

  1. Confirmă adevărul întrupării Domnului Isus

Bucuria generată de întruparea Domnului Isus pentru fecioara Maria, păstorii din Betleem și Magii din răsărit, n-a fost însă numai una lăuntrică. Fericirea pe care au trait-o s-a manifestat și în exterior. Astfel fecioara Maria a cântat cea mai frumoasă cântare (Luca 2:46-55), păstorii L-au slăvit pe Dumnezeu (Luca 2:20), iar magii s-au închinat înaintea Pruncului aducându-i daruri: aur smirnă și tămâie. (Mat.2.11). În acest fel, ei au adăugat la fericirea de până atunci, bucuriile generate de închinare, dăruire și slujire. Mulți oameni astăzi se bucură numai să primească. Există însă o bucurie mult mai mare pe care o pot avea doar cei ce dăruie și se închină lui Dumnezeu slujind Domnului Isus. Ai gustat din această bucurie? Magii au fost așa de fericiți că L-au găsit pe Domnul și că au avut privilegiul să I se închine, încât au ascultat pe înger și n-au mai trecut pe la Irod. (Mat.2:12). Apoi,  putem observa că, pentru cei ce au fost martori ai întrupării bucuria continua și  sunt preafericiți fiindcă:

  1. Comunică adevărul întrupării Domnului Isus

Fericirea celor ce au avut parte de aceste experiențe a fost exprimată nu numai față de Dumnezeu și de Domnul Isus, ci și față de semeni. Astfel, păstorii au povestit Mariei și lui Iosif tot ceea ce li se spusese despre prunc, iar fecioara Maria a anunțat prin cântare despre cine este și ce va face Domnul. Mesajul ei a rămas până astăzi, prin mărturia:

” Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt, şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, și-a înălţat pe cei smeriţi.

Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale. A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa, cum făgăduise părinţilor noştri – faţă de Avraam şi sămânţa lui în veac.” (Luca 1:49-55)

În șirul celor ce au mărturisit despre Domnul imediat după momentul întrupării, pot fi adăugați și Simeon (Luca 2:25-35) și Ana (Luca 2:36-38), cei care slujeau la Templu.

Astăzi așa de mulți își doresc sărbători fericite, dar cu toate acestea, vorbesc numai despre barad, lumini, Moș Crăciun, mâncare, băutură și despre petrecere, fără a rosti niciun cuvânt despre Domnul. Cei ce au auzit despre întruparea Domnului Isus, au crezut acest fapt, au avut parte de o întâlnire personală cu El și I S-au închinat, nu mai pot să tacă. Ci, ei vestesc întruparea Domnului Isus și vorbesc despre toate experiențele pe care le-au avut împreună cu El, în orice loc și în orice vreme.

Dee aceea, dacă îți dorești sărbători fericite, fii gata să asculți ce se spune despre Domnul Isus, ca să cunoști adevărul. Apoi crede ce ai auzit despre El și convinge-te personal de realitatea întrupării, constatând veridicitatea acestui adevăr. Iar dacă ai avut un moment al întâlnirii cu Domnul Isus cel întrupat confirmă realitatea întrupării prin laudă închinare și slujire. După ce ai trăit toate aceste experiențe care ți-au schimbat viața, ai curajul să comunici și altora ceea ce ți-a descoperit ție Domnul, pentru ca la nașterea Domnului Isus, sa ai parte de bucurie deplină și de cele mai fericite Sărbători!

Pastor Dan Boingeanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.