Chemare la unitate

0
13

Mi-am dorit să nu fiu nevoit să scriu acest articol, dar ceea ce s-a întâmplat în campania electorală și din păcate continuă să se întâmple și în prezent, mi-a dat o motivație în plus. Mai mult ca oricând, în această vreme, s-a instaurat între români o stare de ură, de învrăjbire și de divizare cum n-a mai fost vreodată. În acest timp, unii compatrioți s-au ridicat cu multă înverșunare împotriva altora, determinați fiind de apartenența politică, de interesele electorale, iar mai nou, și de influența structurilor și a serviciilor care urmăresc instalarea noului guvern mondial care se conturează. Conștienți sau manipulați, tot mai mulți români și-au scos sabia cuvintelor, atacându-se reciproc, iar în anumite situații au recurs și la artileria grea a atacului la persoană, denigrând, înjosind și amenințându-și semenii.

În loc să fie o luptă a ideilor, a doctrinelor și mai ales a programelor, s-au auzit cuvinte jignitoare, acuzații nefondate și expresii greu de reprodus.  Dacă în trecut era respect și apreciere între competitori, dovedită de apelativul: ”distinsul meu opozant”, în prezent s-a depășit orice limită a respectului și a politeței, ajungându-se până la încercări de distrugere și de eliminare a celuilalt.

Mai dureros este faptul că această luptă a trecut granița spațiului public și a pătruns în familii și chiar și în biserici. Se împlinesc astfel spusele Domnului Isus, care a anunțat că în vremurile din urmă:” un neam se va scula împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății” Mat.24:7. Dacă în mod obișnuit  acest anunț este interpretat cu referire la națiuni, sau la grupuri etnice, lărgind aria de interpretare, îl putem aplica și în cazul partidelor și chiar a familiilor. Spun acesta fiindcă tot Domnul Isus a anunțat că: ”Fratele va da la moarte pe fratele său, și tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinților lor, și-i vor omorî”. Mat.10:21-22

De aceea, în acest context de ură și învrăjbire, este potrivit să fie auzită chemarea la unitate. Spun aceasta având în vedere:

  1. Nevoia unității

Nevoie de unitate este definită de faptul că dincolo de această stare de ură și învrăjbire față de semeni, omul a ajuns în învrăjbire cu el însuși și cu Dumnezeu. Starea de păcat în care a căzut, a ridicat omul împotriva lui  însuși și împotriva Creatorului său. Iar datorită acestor stări de revoltă lăuntrică, și față de Dumnezeu, omul a ajuns în vrăjmășie și cu semenii săi. Atunci când un om urăște și seamănă dezbinare, arată de fapt ceea ce este în inima lui. El este nemulțumit, nefericit și neîmplinit și își exprimă această stare prin împotrivirea față de Dumnezeu și față de semeni. De aceea, putem spune că este nevoie de unitate, fiindcă învrăjbirea are rădăcini adânci în inima omului și afectează tot ceea ce este deasupra și în jurul lui.  În acest sens înțeleptul Solomon a spus:

”Limba înțelepților folosește corect cunoștința, dar gura proștilor împroașcă nebunie; sau: limba care aduce însănătoșire este un pom de viață, dar limba stricată zdrobește duhul.” …Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat ; de aceea nu va merge la cei înțelepți….Mai bine o mâncare de legume unde este dragoste, decât un bou îngrășat unde este ură.” Prov 15:1-17 (NTR)

Apoi este nevoie de unitate fiindcă acționând în învrăjbire și disensiune, nu se poate realiza nimic. În loc ca oamenii să fie concentrați pe a construi, cei ce seamănă dezbinare sunt antrenați într-o luptă care dărâmă. Datorită acestui fapt, atunci când unii preiau puterea dărâmă tot ceea ce a fost mai înainte. Iar atunci doresc să facă ceva, trag în direcții diferite. Acest fapt este bine exemplificat de fabula:  racul, broasca și știuca. Când aceste vietăți s-au înhămat să tragă un sac cu grâu de pe mal în apă, racul trăgea înapoi, știuca trăgea înainte, iar broasca trăgea în sus, în timp ce cu toate eforturile depuse, sacul rămânea pe loc. Oare nu-i aceasta și situația din țara noastră? Toți muncesc, toți trag din greu, dar starea națiunii nu se schimbă, fiindcă nu este nimeni care să antreneze spre o direcție comună.

Mai grav decât atât, este faptul că în spatele urii și al dezbinării este diavolul. În Eden, diavolul  l-a întors pe om spre el însuși și l-a ridicat împotriva lui Dumnezeu. Ce să mai spunem despre vremea lui Noe, când întocmirile gândurilor din inima omului erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. Sfânta Scriptură anunță că înaintea venirii Domnului Isus se va întâmpla la fel. Diavolul îi va învrăjbi pe oameni și îi va ridica să lupte împotriva creștinilor, a Israelului și a lui Dumnezeu. Apostolul Pavel ne atenționează în acest sens spunând:

”.. taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta acel nelegiuit pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase şi cu toate amăgirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.” 2 Tes.2:7-10

Iar apostolul Ioan anunță acțiunile și împotrivirea lui Anticrist spunând:

”… am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă….I s-a dat o gură care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni.  Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer.  I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruie. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.”Ap.13;1,5-7

Cred că aceste anunțuri profetice ar trebui să ne facă să ne întrebăm: Nu cumva fiara a început deja să vorbească prin adepții săi? Oare cât timp mai este până în momentul în care biserica va fi luată din drumul celor răi, marcând astfel dezlănțuirea urii și a războaielor care vor urma? Învrăjbirea de azi, oare nu este preludiul atrocităților de mâine?

Dacă aceste adevăruri ne înspăimântă, trebuie să nu uităm că există:

  1. Șansa unității

Cu toate că ura și învrăjbirea au atins cote alarmante, există o șansă pentru unitate. Această șansă nu stă însă în abilitatea noastră, ci în lucrarea lui Dumnezeu. Domnul Isus S-a întrupat, tocmai pentru ca să realizeze împăcarea omului cu Dumnezeu și să aducă pace, armonie și unitate între oameni. Acest adevăr este anunțat chiar în momentul întrupării Lui, prin mesajul cântării îngerilor care au declarat:

”Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte , și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui” Luca 2:14.

Mai târziu, apostolul Pavel detaliază acest adevăr și descrie misiunea de împăcare împlinită de Domnul Isus, spunând:

”… acum în Hristos Isus voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos. Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia. El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape. Căci, prin El, şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh.” Ef.2:13-18

Aici, apostolul Pavel vorbește despre felul în care a fost realizată unitatea dintre evrei și neamuri, care prin actul jertfei lui Hristos, au împreună intrare liberă la Dumnezeu Tatăl.

Dacă aceasta s-a întâmplat între evrei și neamuri,  care niciodată n-ar fi putut să stea împreună, cu cât mai mult, Dumnezeu poate să aducă unitate  astăzi prin Hristos și între cei din națiunea noastră. Numai că pentru aceasta este nevoie de o întoarcere reală la Dumnezeu a fiecăruia dintre noi.

Acest act subliniat cu autoritate de Sfânta Scriptură, a fost enunțat recent și de premierul ungar Viktor Orban, care în cuvântul pe care l-a avut la deschiderea unei conferințe internaționale consacrate creștinilor persecutați, a declarant:” Europa poate să fie salvată doar dacă se întoarce la sursa adevăratelor sale valori- identitatea creștină!” (conform informațiilor transmise de MTI).

Oare când îl vom auzi și pe Orban al nostru cu aceeași declarație, chemând națiunea română la o întoarcere reală către Dumnezeu?

Dar, pentru a ne bucura de unitate, pe lângă ce a făcut Dumnezeu, trebuie să împlinim și ceea ce  noi trebuie să facem, și anume: să experimentăm înnoirea vieții, să învățăm să ne iubim semenii așa cum ne-a iubit Hristos, și să fim dedicați pentru a încuraja și a ne ajuta semenii, în același fel în care noi înșine așteptăm să fim slujiți.

Despre biserica primară se spune că: ”Mulțimea celor ce crezuseră, era o inimă și un suflet.” Am putea spune că aceasta este doar o definiție frumoasă pentru o unitate desăvârșită. Pentru primii creștini însă, unitatea n-a fost numai o definiție, ci, o experiență reală de viață.

Pentru a ajunge la această unitate, ei au parcurs anumiți pași: au auzit despre lucrarea Domnului Isus, prin predica rostită de apostolul Petru în ziua Rusaliilor, au fost cercetați și convinși de păcat de către Duhul lui Dumnezeu, și s-au pocăit sincer și au mărturisit că Isus Hristos este domnul vieții lor, mărturisindu-L prin botez.  Apoi, au continuat în a-L urma pe Domnul Isus, stăruind în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni. Fapte 2:42

Dacă pentru tine unitatea este doar un slogan, sau un vis frumos, acesta poate deveni realitate, urmând aceeași pași pe care i-au parcurs primii creștini.

Poate că zici: acum s-au schimbat vremurile și nu mai sunt mulți cei care urmează acest drum. Cu toate acestea, fii gata să începi tu și continuă trăirea în unitate cu cei din casa ta, și vei vedea cum Dumnezeu va face să ți se alăture și acei pentru care te rogi. În acest fel, dușmanii de altădată vor ajunge să fie copiii ai lui Dumnezeu și frați și surori în Domnul împreună cu tine, întregind astfel marea familie a celor răscumpărați. Este datoria fiecăruia dintre noi să trăim în acest fel, pentru ca lărgind familia lui Dumnezeu, în locul învrăjbirii, în țara noastră se va instaura unitatea și părtășia. Se cuvine să urmărim acest scop, având în vedere:

  1. Binecuvântările unității

Dacă ura și învrăjbirea, îi separă și îi antrenează pe oameni într-o luptă continuă, unitatea îi adună pe oameni și aduce pace și armonie.  La fel, unitatea înmulțește puterea și mărește șansa pentru biruință. În acest sens sunt grăitoare cuvintele din Hora unirii care spun: ”Unde-i unul, nu-i- putere, la nevoi și la durere; unde-s doi, puterea crește și dușmanul nu sporește!”

Strategia diavolului este ”divide et impera!” (divizează și stăpânește), pe când lucrarea lui Dumnezeu este unirea și binecuvântarea!

De partea cui te afli? Alege să fii de partea lui Dumnezeu, și fii un făcător de pace. Despre cei ce fac pace, însuși Domnul Isus a spus: ”Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu” Mat.5:8.

Iar îndemnul apostolului Ioan este: Prea iubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu. Și oricine iubește, este născut din Dumnezeu, și cunoaște pe Dumnezeu. Cine nu iubește,  n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste. 1 Ioan 4:7-8.

Pastor Dan Boingeanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.