Unul dintre cele mai interesante studii biblice pe care îl putem parcurge , este cu privire la rugaciunile apostolului Pavel, care sunt mentionate în Noul Testament. Una dintre aceste rugaciuni este cuprinsa în Efeseni 1:15-20 .
” “¦eu, de cînd am auzit despre credinta în Domnul Isus care este în voi, si despre dragostea voastra pentru toti sfintii, nu încetez sa aduc multumiri pentru voi , cînd va pomenesc în rugaciunile mele. Si ma rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatal slavei, sa va dea un duh de întelepciune si de descoperire, în cunoasterea Lui, si sa va lumineze ochii inimii ca sa pricepeti care este nadejdea chemarii Lui, care este bogatia slavei mostenirii Lui în sfinti , si care este fata de noi, credinciosii nemarginita marime a puterii tariei Lui, pe care a desfasurat-o în Hristos , prin faptul ca L-a înviat din morti, si L-a pus sa sada la dreapta Sa în locurile ceresti, mai pe sus de orice domnie de orice stapînire , de orice putere, de orice dregatorie si orice nume , care se poate numi nu numai . în veacul acesta, , ci si în cel viitor. El I-a pus totul sub picioare , si L-a dat capetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinatatea Celui ce plineste totul în toti .”
Apostolul Pavel a scris “sfintilor si celor credinciosi ” lui Hristos , din Efes si împrejurimi Ef.1:1 . Acestia sunt numiti sfinti , pentru ca l-au primit pe Domnul Isus, ca Mîntuitor personal; aceasta este adevarat si cu privire la fiecare dintre noi. Dar cu toate ca acum erau mîntuiti si traiau în credinciosie fata de Domnul, apostolul Pavel încă se mai roaga pentru ei. El doreste ca ei sa înteleaga “nadejdea chemarii ceresti” , “bogatia mostenirii slavei” si si nemarginita marime a puterii Domnului Isus.
El foloseste în aceasta rugaciune toate cuvintele din limba greaca care la noi sunt traduse prin putere si atotputernicie ( în limba greaca este un joc de cuvinte cu o semnificatie foarte adînca) Puterea despre care se vorbeste în acest pasaj este relationata cu “stapînirea”
1. Dumnezeu ne-a creat pentru a stapîni si ne-a destinat pentru slava
Noi ca oameni am fost creati pentru a conduce si a stapîni. Ex.
Genesa 1:26 ” Apoi Dumnezeu a zis: Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa
asemanarea Noastra ; el sa stapîneasca peste pestii marii , peste pasarile cerului, peste vite , peste tot pamîntul si peste toate tîrîtoarele care se misca pe pamînt “
Ps. 8:6 “I-ai dat stapînire peste toate lucrurile mîinilor Tale toate le-ai pus sub picioarele lui” :
Asa cum afirma aceste texte Dumnezeu L-a creat pe om ca sa stapîneasca asupra creatiei .Urmarind realitatea care ne înconjoara observam ca sunt multe lucruri astazi care nu îi sunt supuse omului : bolile, viciile, moartea etc. Omenirea se îndreapta nu spre domnia si stapînirea omului asupra creatiei , ci spre independenta si distrugere. Vedem atîta rautate , violenta si atîtea razboaie.
În mijlocul lumii întîlnim dorinti neîmplinite, durere dezamagire deprimare si disperare. Urmarind toate acestea putem concluziona ca omnul nu mai are nici un fel de stapînire ; mai mult decît atît , a ajuns el însusi sa fie stapînit !
Amintindu-ne de pasajul mentionat la început, întelegem ca apostolul Pavel s-a rugat ca noi sa întelegem, ceea ce Dumnezeu a facut pentru noi toti ,cei care credem în Hristos: Cînd Domnul Isus, a înviat dintre cei morti si-a fost pus sa sada la dreapta lui Dumnezeu în locurile ceresti, aceasta înaltare a avut un efect profund si asupra fiecarei persone ce crede în Domnul Isus.
Sa ne întoarcem la text sa vedem cum apostolul Pavel a explicat acest adevar glorios, privitor la stapînirea omului.
Omul a pierdut stapînirea !
Stapînirea omului a fost pierduita.
Efeseni 2:1-3 . ” Voi erati morti în greselile si pacatele voastre , în care traiati odinioara , dupa Mersul lumii acesteia, dupa domnul puterii vazduhului, a duhului care lucreaza acum în fii neascultarii. Între ei eram si noi toti odinioara, cînd traiam în poftele firii noastre pamîntesti , cînd faceam voile firii noastre pamîntesti si ale gîndurilor noastre, si eram din fire copii ai mîniei ca si ceilalti.
Acest pasaj contine o veste deosebita pentru noi; dar începe cu o afirmatie ce descopera o stare de decadere a firii umane: ” noi eram morti în greselile si pacatele noastre”. Cum de am ajuns aici ?
Apostolul Pavel descrie o spirala a decaderii umane , ce este comuna tuturor oamenilor. În primul rînd el spune :
omul cazut traieste , dupa mersul lumii acesteia .
Ca un rîu, aceasta lume urmeaza un curs ; o directie.! Apa urmeaza calea ce duce în jos si pe care întîmpina cea mai mica rezistenta. Aceasta nu se opreste decît la nivelul marii. Deci apa coboara, coboara , coboara, pîna cînd nu mai are unde coborî !
Avcest drum coborîtor pe care-l urmeaza aceasta lume poate fi numit rîul (fluviul) mortii.
Înainte de a-L cunoaste pe Domnul Isus, urmam cursul acestei lumi. Înaintam odata cu valul lumii, purtati de acelesi curent spre moarte. Poate am încercat sa facem fapte bune, dar a fost ca si cum am încercat sa înotam împotriva curentului. Mai devreme sau mai tîrziu am fost doborîti.
În al doilea rînd , apostolul Pavel arata ca înainte de a-L cunoaste pe Domnul Isus :
omul cazut traieste dupa domnul puterii vazduhului , a duhului care lucreaza acum în fiii neascultarii .
Asa de adînca este caderea omului, care înainteaza spre rau, urmînd cursul acestei lumi ! El se departeaza de Dumnezeu , de neprihanire si de adevar. Despre omul cazut apostolul Pavel arata în acest pasaj ca a ajuns si sub o alta stapînire ; ” stapînirea puterii întunericului”. Asa caa nu numai ca avem un curs descendent înaintînd spre păacat si spre moarte; am ajuns si sub stapînire diabolica. Mai mult decăt atît în continuarea acestui text , apostolul pavel arata ca:
omul cazut traieste condus de pofte , împlinind voia firii pamîntesti .
Dorintele carnii sunt dorinte legitime. Chiar Dumnezeu a pregatit cai ,pentru împlinirea acestora : Avem nevoie de hrana si trupul o cere. Avem nevoie de apa, aer si de partasie . Toate acestea sunt dorinte si pofte legitime si pot fi împlinite , fara a fi ceva pacatos în ele. Problema este ca , poftele firii (carnea) , sunt controlate de minte. Mintea a învatat moduri ilegitime , pacatoase , pentru împlinirea acestora. Mintea omului fara puterea si calauzirea lui dumnezeu,este reprobabila , un mecanism care îl conduce pe om la perversiune si depravare fara limite . Si parca n-ar fi fost de ajuns ; apostolul Pavel arata ca :
omul cazut este prin natura lui un copil al mîniei, ca toti ceilalti .
Unde a ajuns omul ! În loc sa stapîneasca asa cum a fost creat , a ajuns sa aiba o natura corupta , care l-a tras în pacat , departe de lucrurile lui Dumnezeu.
Gînditi-va la un purcelus ; de exemplu : El nu are glandele sudorifice . De aceea are nevoie de un loc mocirlos pentru a se racori. Poti sa-l iei din acel loc , sa-l îmbaiezi, si sa-I pregatesti locul cel mai curat. Atunci cînd îi vei da drumul , natura lui îl va împinge în mocirla de fiecare data. Nu tot asa este si cu nurca : aceasta nu-si va murdari blana , chiar daca este prinsa de vînatori. .
Acum întrebarea este : Cum a ajuns natura omului asa de corupta ? Notati aceasta :
Romani 5:12″ De aceea , dupa cum printr-un singur om a intrat pacatul în lume si prin pacat a intrat moartea, astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor , din pricina ca toti au pacatuit “.
Primul Adam a pacatuit împotriva lui Dumnezeu. El a fost ispitit de satan, prin aceeasi ispita prin care diavolul a cazut. ” ispita de-a fi ca Dumnezeu”. Să aiba stapînire ; sa fie propriul lui Dumnezeu. Adam a cazut la aceasta ispita ; a detronat pe Dumnezeu prin neascultare si pe tronul inimii lui s-a asezat el însusi. Aceasta nu I-a dat stapînirea pe care o cauta si Adam n-a devenit Dumnezeu., nici ca Dumnezeu asa cum I s-a promis. Adam a ajuns sclav (rob).
Romani 6:16 ” Nu stiti ca, daca va dati robi cuiva, ca sa-l ascultati, sunteti robii aceluia de care ascultati , fie ca este vorba de pacat , care duce la moarte , fie ca este vorba de ascultare care duce la neprihanire.
Ne amintim ca si Satan, a dorit sa se înalte în cer, si a cazut :
Isaia 14:12-13. ” Cum ai cazut din cer , Luceafar stralucitor, fiu al zorilor !cum ai fost doborît la pamînt , tu, biruitorul neamurilor ! Tu ziceai în inima ta : Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; si voi sedea pe muntele adunarii dumnezeilor, la capatul miaza-noaptei “.
Luca 10:18 . ” Isus le-a zis : Am vazut pe Satana cazînd ca un fulger din cer “.
Atît Isaia cît si Domnul Isus s-au referit la faptul ca satan , a cazut din cer pentru ca a încercat sa-si înalte tronul pe muntele lui Dumnezeu, si sa fie asemenea Celui Prea Înalt. Satan a pierdut tronul rîvnit în cer ; dar acum are un tron în inimile celor care îl asculta si I se supun.
Acum ca sa pun acestea împreuna ;Adam a fost creat ca sa conduca si I sa data stapînire asupra pamîntului. A fost o vreme cînd a trait în neprihanire si armonie păerfecta cu Tatal, si s-a bucurat de aceasta pozitie. A venit o vreme însa ,cînd în mod voluntare a predat stapînirea lui Satan. De aceea ceea ce a fost odata al nostru , acum a devenit al lui.
Diavolul nu a mintit cînd a spus Domnului Isus :
Luca 4:5-6 ” Diavolul L-a suit pe un pe un munte înalt , I-a aratat într-o clipa , toate împaratiile pamîntului , si I-a zis : Tie îti voi da toata stapînirea si slava acestor împaratii ; caci mie îmi este data si o dau oricui voiesc “.
Domnul Isus n-a raspuns ofertei diavolului spunînd: ” Acestea nu-ti apartin si nu le poti da nimanui ” ! Satan a vorbit de o stapînire care în mod deliberat I-a fost încredintata si ca el are puterea sa o dea altora.
A fost cu adevarat o mare tragedie ceea ce s-a întîmplat în gradina Edeneului, la începutul istoriei umane. Adam a predat stapînirea diavolului, dar prin Hristos :
2. Stapînirea omului a fost recîstigata
Omul prin Hristos a recapatat dreptul de a stapîni:
Efeseni 2: 4-6 . ” Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare , pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, macar ca eram morti în greselile noastre , ne-a adus la viata împreuna cu Hristos ( prin har sunteti mîntuiti). El ne-a înviat împreuna si ne-a pus sa sedem împreuna în locurile ceresti în Hristos Isus. ”
Omul în mod deliberat a încredintat stapînirea pentru diavol . Adam , asa cum am aratat ,a avut puterea de-a renunta la acest drept. Daca în mod legitim aceasta stapînire a fost încredintata Diavolului, tot în mod legitim aceasta trebuia redobîndita. Dumnezeu nu putea ramîne drept în neprihanirea lui daca ar fi zis Diavolului : Acest drept de stăpînire nu-ti apartine. Am sa-l iau si sa-l dau înapoi omului. Stapînirea a fost pierduta de un om si tot de un Om trebuia sa fie recîstigata .
1 Cor. 15 :21-22. ” Caci daca moarte a venit prin om , tot prin om a venit si învierea mortilor. Si dupa cum toti mor în Adam , tot asa , toti vor învia în Hristos.
1 Cor. 15:45 ” De aceea este scris : ” Omul dintîi Adam a fost facut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost facut un duh de viata “
Aici avem motivul pentru întruparea Domnului Isus . Fiul lui Dumnezeu a venit ca sa redobîndeasca ceea ce Adam a pierdut. Un urmas al fiintei umane trebuia sa devina “Rascumparatorul” Aceasta a fost promisiunea din Eden : “samînta femeii va zdrobi capul sarpelui ” . Nu putea fi un rascumparator niciunul dintre urmasii lui Adam . El a ajuns sclav si orice copil al unui sclav are acelasi statut de sclav.
În gloriosul adevar al întruparii putem descoperi ca Domnul Isus a venit ca om , dar asupra caruia Satan nu mai avea stapînire. Satan nu avea nici un drept asupra Domnului Isus, deoarece cu toate ca avea o natura umana , Tatal Sau era însusi Dumnezeu.
Evrei 2:14 ” Astfel dar, deoarece copii sunt partasi sîngelui si carnii , tot asa si El însusi a fost deopotriva la ele , pentruca prin moarte , sa nimiceasca pe cel ce are puterea mortii, adica pe diavolul, si sa izbaveasca pe toti aceia , care prin frica mortii erau supusi robiei toata viata lor “
Gal. 4:3-5 ” Tot asa si noi , cînd eram nevîrstnici eram sub robia învataturilor începătoare ale lumii.. Dar cînd a venit împlinirea vremii , Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie , nascut sub Lege, ca sa rascumpere pe cei ce erau sub Lege , pentru ca sa capatam înfierea .
Astfel Cel care putea sa redobîndeasca stapînirea pierduta trebuia sa fie un om care sa nu fie urmasul lui Adam. De aceea satan a îndreptat toata artileria iadului împotriva Domnului Isus, pentru ca stia ca un singur pacat , o singura greseala a Domnului Isus, facea ca întregul plan al rascumpararii sa esueze.
Ne putem imagina pe Domnul Isus confruntînd pe diavol , ca Dumnezeu. Cu un singur cuvînt satan, ar fi fost distrus. Dar Domnul Isus nu a cîstigat victoria împotriva diavolului ca Dumnezeu; ci ca om. El a folosit aceeasi arme ca sa-l învinga pe diavol pe care eu si tu le putem folosi.
Luca 4: 1 . “Isus plin de Duhul Sfînt S-a întors de la Iordan , si a fost dus de Duhul în pustie.
Aici este o definitie concisa a Noului Testament , care ne arata ce înseamna a fi sub stapînirea Duhului Sfînt. A fi plin de Duhul Sfînt , înseamna a fi sub stapînirea, controlul si calauzirea Duhului. Prima arma pe care ne-a dat-o Dumnezeu ca sa biruim ispitele este “Puterea Duhului”. Aceasta devine operationala atunci cînd ne supunem viata lui Dumnezeu.
Luca 4:4 ” Isus I-a raspuns : ” Omul nu va trai numai cu pîine , ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu”.
Domnul Isus a raspuns diavolului cu “Adevarul Scripturii”. Aceleasi doua arme vor avea efect în vremea ispitelor diavolului din viata mea si din viata ta !. Dar asculta ; atît puterea Duhului, cît si puterea Evangheliei , sunt operationale numai datorita unirii noastre glorioase cu Hristos.
Cînd suntem mîntuiti , noi suntem asezati în Hristos ; si apostolul Pavel în Eefeseni 2:6 spune : ” am fost înviati împreuna cu El si asezati împreuna cu El în locurile ceresti în Hristos “.
Acum amintiti-va pentru ce s-a rugat apostolul Pavel în capitolul 1 al epistolei care o scrie Efesenilor : Ef. 1:19-23 . Acest întreg pasaj are ca tema centrala pozitia de slava obtinuta de Hristos , care datorita învierii Sale, a fost asezat mai pe sus de orice domnie, putere si stapînire si mai pe sus de orice nume ce poate fi numit . Toate lucrurile au fost puse sub picioarele Domnului Isus, si El eszte capul Bisericii , care este trupul Sau !
Adaogati la acest pasaj Ef. 5:30.” Pentru ca noi suntem madulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui si os din oasele Lui”.
Datorita unirii noastre glorioase cu Hristos , noi suntem în El si din punct de vedere spiritual, uniti cu El. De aceea pozitia Lui de autoritate si stapînire , a devenit si pozitia noastra. Sa spunem aceasta în alt mod :
Tot ce omul a pierdut prin Adam
A fost recîstigat pentru noi de Hristos
Ce înseamna aceasta pentru noi în mod personal si practic ? Aceasta înseamna ca nu trebuie sa mai lasam pacatul si pe satan sa ne mai înconjoare; sau vre-un alt lucru sa mai aiba stapînire asupra noastra. Nu trebuie sa mai îngaduim diavolului sa ne mai intimideze sau sa profite de noi .
Cînd l-am primit pe Hristos ca Mîntuitor; noi suntem în El si El este în noi. De aceea apostolul Pavel s-a rugat ca Dumnezeu sa ne lumineze ochii si sa ne deschida mintea cu privire la adevarul învierii Domnului Isus; pentru ca atunci cînd Dumnezeu a înviat pe Domnul Isus si L-a înăltat pe tron , cei ce cred în El, devin una cu El.
Asfel putem experimenta biruinta Lui în toate lucrurile; pentru ca biruinta Lui este si biruinta noastra si înaltarea Lui este si înaltarea noastra !. Putem pune aceasta si în alte cuvinte :
Umanitatea descende din Adam. Atunci cînd suntem în Adam , tot ceea ce-I apartine lui, ne apartine si noua:înfrîngere, robie si moarte. Dar atunci cînd îl primim pe Hristos noi suntem asezati în El. Si cînd suntem în Hristos , tot ce apartine Domnului,este si al nostru : biruinta viata si domnia! Esti si ai lucrurile, potrivit celui de care apartii : sclav (rob) prin Adam, sau Stapîn prin Hristos ! R.H.
