Am ajuns in L. in urma cu mai bine de 3 saptamani. Prima saptamana strigam catre tatal de ce m-a trimis aici. Din cauza altitudinii aveam dureri de cap insuportabile si greata continua. Prietenii mei de aici au avut grija de mine si acum “functionez” normal.
Nici zborul din Chengdu pana in L. nu a fost lipsit de peripetii. Vremea era foarte proasta in L. (furtuna de nisip) si zborurile au fost anulate. A treia zi mai aveam 45 de minute pana sa ajungem in L., dar a trebuit sa ne intoarcem in C. . A patra zi… am reusit.
Pot spune ca scopul vizitei mele a fost implinit. M-am obisnuit cu orasul si acum stiu la ce sa ma astept pe viitor. Am reusit sa vizitez si cateva locuri din împrejurimile L. , majoriatea fiind locuri de pelerinaj ale credinciosilor
budisti tibetani. Pelerinajele sunt un mod foarte bun de a te imprieteni cu
localnicii, de a manca si bea (ceai 🙂 impreuna cu ei.
Majoriatea manastirilor sunt in locuri foarte inalte. Ultima pe care am vizitat-o a fost la peste 4500 m. Este imposibil sa nu stai sa meditezi la cel care a creat asemenea peisaje.
Am putut sa vorbesc cu cativa prieteni de pe-aici si as putea spune cu mana pe inima ca Tibetul nu este locul cel mai usor din lume. Unii nu au vazut nici un rod desi au lucrat din rasputeri de ani de zile. A sta in Tibet pe termen lung este deasemenea foarte greu. Cel mai simplu mod este de a studia (pentru 2 ani) limba tibetana la universitatea de aici. Cred ca asta voi face anul viitor. Acum incerc sa intalnesc oamenii cu care s-ar putea sa lucrez in viitor.
Pe data de 23 Mai voi pleca inspre Kunming (provincia Yunan). Problema este ca ti se pun foarte multe restrictii cu privire la traseul pe care poti sa-l urmezi. Ai nevoie de tot felul de permise din partea politiei si nu ai voie sa calatoresti
decat cu diferite companii de turism la preturi exorbitante, asta insemnand: “vrem sa stoarcem si ultimul yuan pe care il mai ai in buzunar”. Nu sunt prea multe optiuni pentru turistii cu buget limitat ca si mine.
Am nevoie de intelepciune.
In rest sunt bine, sanatos si fericit ca tatal meu se tine intotdeauna de
promisiunile pe care el le face. Multumesc tuturor celor care merg impreuna cu mine pe “Drumul spre Tibet”, intr-un fel sau intr-altul, asa cum va sfatuieste tatal vostru.
Puncte de rugaciune:
-calatoria inspre Kunming- cateva zile cu autobuzul, asta in cazul in care mi se da voie sa merg pe traseul ales de mine (daca nu, va trebui sa zbor)
-pe data de 25 iunie ma intorc acasa. Totul sa mearga asa cum trebuie.
-pentru oamenii cheie pe care sa-i intalnesc cat timp voi mai sta aici.
Toate cele bune de la el! S.P
