Fapte 1:12-26 (Luca.24:46-49)
Scopul lecției: Să descoperim cine sunt cei ce au format nucleul Bisericii, care a fost atmosferadin cadrul acestui grup și funcțiile pe care le-a împlinit acest grup.
Contextul lecției: Pasajul Scripturii pe care îl studiem în această zi ne prezintă o parte din experiențele trăite de ucenici în timpul scurs între Înălțarea Domnului Isus la cer și sărbătoarea Rusaliilor, sau dintre momentul în care Domnul Isus le-a promis ucenicilor că vor fi îmbrăcați cu putere de sus și momentul împlinirii acestei promisiuni.
Dacă în timpul celor trei zile dintre moartea și învierea Domnului Isus ucenicii au trăit cele mai amare clipe de durere, confuzie și deznădejde, fiind ispitiți să se întoarcă la casele lor și la vechile profesii, în timpul celor 10 zile dintre înălțarea Domnului Isus și ziua Cinzecimii ucenicii au rămas în Ierusalim, unde, adunați în camera de sus, au trăit cele mai înălțătoare experiențe (Luca 24:50-53; Fapte 1:12-14).
Experiențele trăite de cei prezenți în camera de sus ne oferă informații cu privire la modul în care putem constitui o nouă biserică, cum să așteptăm împlinirea promisiunilor făcute de Domnul Isus sau cum să alegem noi lucrători (Fapte 1:12-26).
Conținutul lecției: Urmărind experiențele trăite de ucenici în camera de sus, descoperim :
1. Componența nucleului Bisericii Fapte 1:12-14
Prin relatările evanghelistului Luca descoperim că nucleul Bisericii a avut o componență diversă. În acest grup întâlnim atâtbărbați cât și femei, apostoli și oameni obișnuiți, membri ai familiei Domnului Isus, cât și persoane care nu faceau parte din acestă familie, membri al căror nume a fost menționat personal, cât și membri la care s-a făcut o referire generală (Fapte 1:13-14), iarnumărul total al membrilor acestui grup a fost de aproape aproape 120 de persoane (Fapte 1:15).
Deosebit de important este însă faptul că în grupul celor ce au format nucleul Bisericii, au fost atât persoane care L-au urmat pe Domnul Isus fiind martori oculari ai minunilor și lucrărilor pe care Domnul le-a săvârșit în timpul slujirii Sale publice, cât și persoane care au crezut și s-au alăturat acestui grup după înviere. Printre aceste persoane sunt menționați și frații Domnului Isus, care apar în partășie cu apostolii pentru prima dată (Matei 13:55; Marcu 6:3; Ioan 7:5; Fapte 1:14).
2. Atmosfera din nucleul Bisericii Fapte 1:12-14
Deși după înălțarea Domnului Isus între ucenici puteau să apară multe motive de învrăjbire și ceartă, în mijlocul grupului ce a format nucleul Bisericii a domnit o atmosferă de bucurie și unitate, realizată prin: ascultare”“ “s-au întors în Ierusalim” (Luca 24:52; Fapte 1:12), părtășie ““ ” stăruiau cu un cuget” (Fapte 1:14/a), rugăciune ““ “stăruiau în rugăciune și în cereri” (Fapte 1:14) și închinare ““ “stăteau în templu și lăudau și binecuvântau pe Dumnezeu” (Luca 24:53).
3. Respnsabilitatea nucleului Bisericii Fapte 1:15-26
Înainte de înălțarea la cer, Domnul Isus a încredințat ucenicilor responsabilitatea vestirii Evangheliei (Marcu 16:15), a formării altor ucenici (Matei 28:19) și a mărturiei personale, care să dovedească umblarea lor cu Domnul (Fapte 1:8). Toate aceste slujiri urmau însă să fie împlinite numai după Rusalii, moment în careucenicii aveau să primească putere de sus prin prezența și lucrareaDuhului Sfânt (Fapte 1:8).
Cu toate acestea, ucenicii (nucleul Bisericii ), au avut responsabilități pe care au trebuit să le împlinească și între momentul înălțării Domnului Isus și Rusalii.
Aceste responsabilități au fost: să asculte de porunca dată de Domnul Isus- “să rămână în cetate” (Luca 24:49), să aștepte împlinirea făgăduinței făcută de Domnul Isus “nu după multe zile veți fi botezați cu Duhul Sfânt” (Fapte 1:5) și să aleagă în locul lui Iuda un alt apostol (Fapte 1:21-22). Pentru alegerea unui apostol care să ocupe locul lui Iuda și să fie numărat în numărul celor 12, apostolul Petru a folosit o motivație biblică, citând din Psalmii 41:9; 69:25; 109:8 (Fapte 1:16 și 20), o motivație istorică, prezentând cazul lui Iuda (Fapte 1:16-19) și o motivație practică, anunțând nevoia unui înlocuitor (Fapte 1:21-22). Pentru ca acela care urma să fie ales “apostol” să se ridice la înălțimea acestei slujiri, apostolul Petru a recomandat criterii concrete : să fi fost cu apostolii tot timpul slujirii Domnului Isus, de la botez până la înălțare, și un martoral învierii (Fapte 1:21-22) și o procedură specifică: să fie prezentate două persoane dinntre care să fie aleasă una singură după rugăciune, cunoașterea voii lui Dumnezeu, și tragere la sorț (Fapte 2:23-26).
Prin relatarea pe care apostolulPetru a făcut-o despre Iuda și recomandările pe care le-a prezentat pentru alegerea lui Matia, descoperim slăbiciunile spirituale ale unui apostol căzut și virtuțile spirituale ale unui apostol ales. Atfel Iuda a ajuns un apostol căzut fiindcă: a fost mai dedicat intereselor personale decât lui Dumnezeu, a urmat pe Domnul Isus numai atât cât a reușit să profite și nu s-a supus autorității Domnului Isus nici după ce i-a auzit învățătura și i-a urmărit minunile. Prețul plătit de Iuda fiindcă L-a vândut pe Domnul Isus a fost: descalificarea pentru slujire, pierderea binecuvântărilor apostoliei, rușinea și moartea (Fapte 1:16-19)
Un apostol ales Îl urmează pe Domnul cu credincioșie, este un martor al învierii, are o bună mărturie și este dedicat pentru a împlini misiunea încredințată (Fapte 1:21-22). Răsplata pentru cel chemat la această slujire este harul apostoliei și domnia împreună cu Cristos (Fapte 1:25; Matei 19:27-30).
Întrebări pentru discuții :
1. În ce perioadă au avut loc evenimentele prezentate în acest pasaj al Scripturii ?
2. Cine au fost cei ce au format nucleul Bisericii ?
3. De ce a avut nucleul Bisericii o componență diversă ?
4. Care a fost atmosfera din interiorul nucleului Bisericii ?
5. Ce factori au creat această atmosferă ?
6. Ce responsabilități trebuiau să împlinească cei din nucleul Bisericii ?
7. Care au fost slăbiciunile apostolului căzut și ce virtuți au fost cerute apostolului ales ?
Pastor Dan Boingeanu
