05 Februarie ““ Decăderea moral – spirituală

1
70

Iuda 8-10 (Romani 1:28)

Scopul lecției: Să descoperim ce mărturii evidențiază starea de decădere moral-spirituală, cum a fost exemplificată această stare și care sunt urmările acestei stări.

Conținutul lecției: După ce și-a prezentat identitatea și i-a prezentat pe destinatarii epistolei sale, adresându-le un salut și un îndemn de a lupta pentru credință, Iuda și-a motivat acestă chemare identificându-i pe cei ce promovau apostazia și arătând urmările necredinței prin exemple din istorie. După această parte introductivă, Iuda și-a continuat epistola, arătând mai multe dovezi care confirmă starea de necredință și apostazie. Studiind prima dintre aceste mărturii, pe care am intitulat-o “starea de decădere moral-spirituală”, descoperim:

1. Evidența stării de decădere moral-spirituală

Decăderea moral-spirituală (apostazia) din vremea lui Iuda a fost generată prin răspândirea unor învățături eretice. Aceste învățături erau promovate de către gnostici, a căror identitate provine de la termenul grecesc “gnosis“, care înseamnă “cunoaștere“( în sens de cunoaștere secretă sau inițiere). Această erezie este o învățătură sincretistă compusă din elemente ale unor religii mistere și mituri ale filozofiei grecești, amestecate cu învățături creștine scoase din contextul Scripturii și interpretate greșit.

Gnosticii susțineau că există o lume spirituală pură, pe care o numeau “pilorma“, compusă dintr-o unitate de eoni, care sunt emanații divine provenite de la Dumnezeu-Tatăl. Creația este identică cu actul căderii în păcat, de aceea lumea materială în esența ei este rea. Spiritele umane sunt create de un demiurg, iar Cuvântul (Hristos-Logosul), este o emanație spirituală, care a trecut prin Maria ca apa printr-o conductă, nu a murit din punct de vedere fizic și nici nu a înviat. Mântuirea înseamnă revenirea în starea inițială pură a lumii create (în armonia pilormei) și este posibilă doar pentru cei spirituali, adică pentru gnosticii care au dobândit adevărata cunoaștere. Toate aceste rătăciri arată că gnosticii aveau concepții greșite cu privire la Dumezeu Tatăl, la realitatea lumii spirituale, a lumii fizice, la identitatea Domnului Isus, la lucrarea Domnului Isus, la identitatea ființei umane, la actul mântuirii și la existența veșnică.

Împotriva gnosticismului, care a fost una dintre ereziile ce augenerat o mare rătăcire spirituală în biserica primară, s-au ridicat mai mulți scriitori ai cărților Noului Testament, printre care pot fi menționați apostolii Pavel (1 și 2 Corinteni), Petru (2 Petru) și Ioan (1 Ioan și Apocalipsa 1-3). Acestora li s-a alăturat și Iuda, care prin epistola sa a combătut atât învățăturile gnosticilor, cât și manifestările acestora. Iuda îi numește pe acești eretici “visători“, făcând astfel referire la pretinsele lor revelații, dar și pentru a arăta că aceștia trăiesc într-o lume ireală, iluzorie, a viselor (Iuda 8/a).

Pentru a sublinia efectele acestei învățături, Iuda pune egal între starea de păcat, descoperită prin cazurile prezentate mai înainte (pedeapsa egiptenilor, a copiilor lui Israel nimiciți în pustie, a îngerilor căzuți, a lumii din vremea lui Noe și mai ales a celor din Sodoma și Gomora ““ Iuda 5-7) și starea celor din vremea lui. Acest fapt este dovedit de afirmația cu care începe versetul 8, care în original este “homois mentoi kai houtoi“, a cărei traducere exactă înseamnă”în același fel, asemenea, sau tot așa“. Pentru a prezenta această asemănare și pentru a evidenția starea de decădere moral-spirituală a celor din vremea lui, Iuda arată că aceștia sunt robiți de o învățătură greșită (sunt târâți de visările lor), își pângăresc singuri trupurile (trăiesc în imoralitate, exces și fărădelege, incluzând homosexualitatea), nesocotesc stăpânirea (făcând referire la domnia Domnului Isus ““ termenul folosit este “kiroteta“care ekprimă stăpânirea Domnului Isus”“ Iuda 4/b) și batjocoresc dregătoriile (cu referire la domniile și stăpânirile cerești – lumea îngerilor buni și răi ““ Iuda 8/b; Efeseni 6:12; 2 Petru 2:10-13).

Aplicație practică: Arătați ce mărturii dovedesc că starea dedecădere moral-spirituală din vremea lui Iuda este și starea lumii din zilele noastre și care dintre ereziile promovate de gnostici reprezintă cel mai mare pericol pentru creștinii de astăzi

2. Exemplificarea stării de decădere moral spirituală

Iuda exemplifică starea de decădere moral-spirituală a celor din vremea lui făcând referire la arhanghelul Mihael, care, conform tradiției orale, s-a luptat cu diavolul pentru trupul lui Moise (Iuda 9; Exodul 2:12; Deuteronomul 34:5-6). Arhanghelii sunt ființe angelice cu autoritatea cea mai înaltă. Prefixul “arch” sugerează șefia sau conducerea.

Autoritatea arhanghelului Mihail este evidențiată atât de poziția sa de conducător al oștirii cerești (Apocalipsa 12:7-12), cât și de misiunea care i-a fost încredințată (este apărătorul Israelului – Daniel 10:21;12:1, conduce oștirea cerească în lupta împotriva lui Satan ““ Apocalipsa 12:7-12 și va anunța revenirea Domnului Isus, fiind prezent în mod activ la acest mare eveniment 1 Tesaloniceni 4:16).  Spre deosebire de gnosticii care batjocoreau autoritățile cerești, Iuda arată că arhanghelul Mihael a avut o cu totul altă atitudine. Cu toate că era înzestrat cu o așa autoritate, el n-a rostit o judecată asupra lui Satan și nici nu l-a blestemat, ci numai l-a mustrat, lăsând ca judecata să fie împlinită de Dumnezeu (Iuda 10; 2 Petru 2:11; Zaharia 3:1-2).

Aplicație practică: arătați în ce fel este atitudinea arhanghelului Mihael față de Satan un exemplu privind atitudinea pe care trebuie să o aibă cei credincioși față de vrăjmași.

3. Efectele stării de decădere moral-spirituală

Iuda prezintăefectele stării de decădere moral-spirituală arătând că cei ce se manifestă în felul acesta (gosticii),  sunt “oameni“, nu “frați” (Iuda 8; 2 Timotei 3:1-5; 2 Tesaloniceni 3:6; 2 Timotei 6:3-5), sunt într-o stare de rătăcire spirituală (batjocoresc ceea ce nu cunosc – Iuda 8), merg pe drumul pierzării (se pierd singuri – Iuda 8; 2 Petru 2:12-13), trăiesc în fire (sunt oameni firești ““ Iuda 8,19) și și-au pierdut demnitatea umană (sunt ca dobitoacele fără minte – Iuda 8; 2 Petru 2:12-13).

Aplicație practică:
arătați care dintre aceste efecte ale stării de decădere moral-spirituală a oamenilor din zilele lui Iuda sunt mai evidente astăzi.

Întrebări pentru discuții:

1. Ce erezie a generat starea de decădere moral-spirituală prezentată de Iuda ?
2. De ce i-a numit Iuda pe cei ce promovau această erezie “visători”?
3. Ce mărturii prezentate de Iuda evidențiază starea de decădere moral-spirituală ?
4. Ce exemplu a folosit Iuda pentru a exemplifica atitudinea greșită a celor ce promovau gnosticismul ?
5. De ce este arhanghelul Mihail un exemplu privind atitudinea pe care trebuie să o aibă cei credincioși față de vrăjmași ?
6. Care sunt urmările decăderii moral-spirituale menționate de Iuda ?
7. Cum putem opri societatea în care trăim de la prăbușire moral-spirituală ?

Pastor Dan Boingeanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.