> Ai putea sa ne împartasesti o experienta care te-a marcat, prin care Dumnezeu ti-a aratat ceva special?
Da. În noiembrie anul trecut, voiam sa vizitez un trib ne-evanghelizat, ccu care noi intrasem în contact. Însa conducerea misiunii Segadores nu era de acord cu aceasta vizita întrucât era periculos pentru o persoana alba sa patrunda în acea zona. Totusi, eu eram convinsa ca nu în zadar ma rugasem timp de câteva luni pentru acest trib. Voiam sa îi cunosc.
Am vorbit cu misionarul nostru din zona respectiva si i-am spus despre dorinta mea. Mi-a spus ca va analiza terenul sa vada ce se poate face. Dupa ce a plecat în jungla, aflându-se astfel în imposibilitatea de a fi contactat prin posta sau telefon, m-am gândit câ ar fi fost ideal ca fratele sa îi comunice sefului de trib dorinta mea de a-i vizita, cerându-i protectorat pentru mine în timpul pe care aveam sa-l petrec acolo. Stiind ca nu am telefon, am îngenunchiat si i-am cerut Tatalui Ceresc sa îi comunice El lui Macedonio gândul care îmi venise.
Peste ceva timp, fratele Macedonio s-a întors si mi-a spus ca vorbise cu seful de trib despre mine, ca ii ceruse voie sa îi vizitez si protectorat pentru cât timp voi sta acolo. Seful de trib acceptase si era curios sa ma cunoasca. Era tocmai ce ma rugasem! Pentru mine aceasta a fost cea mai puternica confirmare a faptului ca Domnul voia sa cunosc acest trib. Mai târziu, când m-am aflat în mijlocul lor si eram cuprinsa de temeri cu privire la viata mea, experienta aceasta m-a linistit, stiind ca am un Tata care vegeaza deasupra tuturor circumstantelor.
Cât de greu este unei femei necasatorite sa lucreze ca misionar în alta tara?
As putea spune ca este destul de greu. E o limitare pe care o simti. De ce? Când vrei sa faci anumite calatorii în diferite zone, depinzi mult de alte persoane cu care sa mergi în echipa si a caror prezenta sa te protejeze în mijlocul strainilor. Adesea barbatii te pot lua ca tinta a rautatii lor, te pot ameninta, si asta pentru ca o femeie singura este un punct slab, în ochii lor. Chiar si în lucrarea cu nativii am simtit uneori ca nu eram luata la fel de în serios ca un barbat atunci când veneam cu o solutie sau sugestie.
În Lima, atunci când ieseam din casa, eram mereu avertizata sa fiu foarte atenta, caci faradelegea este îngrozitor de mare, iar eu, fata tânara si alba, as fi fost prima atractie pentru orice infractor.
Ce va însemna casatoria cu Marcus, pentru lucrarea de acolo?
În primul rând, întoarcerea noastra împreuna în Peru, este o mare încurajare pentru mine, caci ar fi împlinirea rugaciunilor mele de ani de zile, în care am cerut Domnului ca sotul pe care mi-l va da sa îmi împartaseasca viziunea. Faptul ca Marcus este întradevar ce am cerut Domnului ma umple de curaj si de putere.
În mediul Peruan, în care o femeie casatorita este mult mai respectata si privita altfel de catre barbati, cu siguranta ca ma voi simti mai în siguranta în apropierea acestora.
Însusi simplul sentiment ca nu mai sunt singura, ci împart toate greutatile si bucuriile cu sotul meu este ceva extraordinar. De atâtea ori am vrut sa plâng sau sa ma bucur, si simteam nevoia sa împartasesc aceasta cu cineva, dar nu era nimeni care sa ma cunoasca atât de bine încat sa înteleaga tot prin ceea ce trec, sa poata plânge si râde cu mine pe româneste.
Apoi, eu însami am resimtit multe limitari, si chiar incapacitatea de a face anumite lucruri, care lui Marcus îi se vor parea mult mai usoare. Cred ca la capitolul tehnic nu ma pot compara cu el. Când e vorba de inventivitate ma uimeste. Aceste calitati ne-ar fi de mare folos lucrarii între nativi, unde ne gândim sa-i putem ajuta si în dezvoltarea tehnologica.
Care sunt planurile voastre de viitor împreuna? Va îndreptati spre jungla sau aveti alte planuri?
Planurile noastre sunt în mâna Domnului. Da, dorim sa mergem înapoi în Peru. Însa nu putem merge direc în jungla. Marcus va trebui sa treaca prin acelasi proces de adaptare transculturala ca si mine, si sa faca si el acelasi antrenament de supravietuire în jungla. De asemenea, probabil ca i se vor permite scurte incursiuni de cunoastere. În functie de adaptarea lui acolo, probabil ca ne vom adapta si noi posibilitatile de slujire. Dar, cu ajutorul Domnului, prin experienta pe care eu deja o am, o sa încerc sa îl ajut sa treaca cît mai usor si repede prin etapele parcurse de mine singura.
În gândul nostru este jungla. Dorim sa contribuim împreuna cu echipa la evanghelizarea triburilor înca ne atinse de Evanghelie. Aceasta va însemna, poate, ani de munca. Nu ne-am propus o limita de timp. Acest aspect l-am lasat tot în mâna lui Dumnezeu.
Cât de mult înseamna pentru tine sustinerea spirituala si financiara a celor de aici?
Întrebarea aceasta ma face sa ma infior. Este unul din punctele cheie în misiune. Sustinerea de acasa este VITALA! Ducem pe teren o lupta spirituala foarte puternica. Sentimentele de descurajare si frica ne însotesc fara motiv, dându-ne de înteles ca sunt de la cel rau. Cer cu insistenta mereu sprijin în rugaciune, nu pentru ca sunt slaba si fricoasa, sau ca as depinde de oameni, dar sunt constienta ca fara acesat, nu pot înainta. Dumnezeu mi-a demonstrat în nenumarate cazuri ca face minuni, la cererea fratilor de acasa!
Sustinerea financiara este si ea foarte importanta, dar si o problema spinoasa. De ce sunt crestinii atât de gata sa îsi investeaca banii în lucruri trecatoare, iar împaratia lui Dumnezeu este atât de putin atractiva ca investitie. Uneori misionarul este privit ca un cersetor care vrea bani. Lucrul acesta ma doare mult si e foarte dificil trait cu sentimentul ca ceilalti te privesc ca pe un aventurier care cheltuie banii altora.
Totusi misionarul trebuie sa manânce, sa locuiasca undeva, sa se deplaseze si sa investeasca în tot felul de proiecte pentru oamenii carora le slujeste acolo, departe. Iar daca se îmbolnaveste în timp ce este departe de tara, trebuie sa plateasca si pentru tratamente. Multumesc Domnului ca pâna acum am avut tot ce mi-a trebuit si fratii de acasa au daruit pentru misiune din banii lor.
Te rugam sa ne împartasesti câteva dintre rugaciunile tale, pe care le ridici acum, departe fiind de Peru.
Sa stiti ca Peru e în inima mea, si împreuna cu Marcus, continui sa ma rog pentru cei de acolo. Tin mereu legatura cu misiunea Segadores, si sunt informata cu mersul lucrarii, mai ales ca sunt responsabila cu departamentul de investigatie. Ca urmare, una dintre rugaciunile mele fierbinti este pentru o expeditie a echipei noastre de investigatie, care va acea loc undeva în iulie-august. Dorim sa cercetam jungla pentru a gasi un trib izolat care a fost semnalat în zona muntelui Yanachaga. I-am denumit pe acesti oameni Yanachaguinos. Ma rog ca Domnul sa întareasca echipa si sa le dea tot echipamentul de expeditie de care au nevoie, sa îi protejeze în calatorie de oameni si de animale. De asemenea ma rog pentru atingerea obiectivului propus: gasirea acesor oameni salbatici, care traiesc la nivelul epocii de piatra. Ma rog ca Domnul sa îngaduie un contact pasnic si prietenos, si ei sa accepte prezenta strainilor printre ei. Pâna acum am primit mai multe confirmari ca Dumnezeu vrea sa ajungem la ei. De aceea ma rog cu credinta ca cel care a pus în noi dorinta, ne va da si înfaptuirea.
Un alt trib care este în inima mea este Asheninka. Am fost în noiembrie la ei si în urma acestei vizite, seful tribului a promis construirea unui locas pentru biserica. Astazi cladirea este în picioare si ma rog ca în ea sa se adune cei care vor fi mântuiti. Tribul este înca ne-evanghelizat, iar fratele Jorge Suasnabar, care traieste între ei, a început sa îi învete din Cuvânt în limba lor, lucrurile de baza, începând cu Geneza. Acesta este stadiul cunostintei lor despre Dumnezeu. Ma rog ca oamenii din comunitatea San Fausto a tribului Asheninka sa aiba foame dupa Cuvânt, iar acesta sa dea rod cât mai degraba în inima lor. Ma rog ca în ajutorul fratelul Jorge sa poata veni înca o familie de misionari, caci lucrarea este deosebit de grea.
Bineînteles, aici în România fiind, ma rog si pentru ca Marcus si cu mine sa putem ajunge în Peru pâna în primele zile ale lui septembrie. Ma rog ca Domnul sa deschida usile si sa ne usureze înaintarea prin multimea de acte care le avem de facut precum plus adunarea banilor de avion si de trait acolo.
A. O.
