Marcus Bach a povestit despre un pictor tînar care a mers într-o tabara de vara , unde avea sa studieze sub îndrumarea unui artist vestit. În acea tabara însa acest tînar a învatat lectia cea mai importanta a vietii lui, dar nu de la acel profesor , ci de la un coleg de-al lui.
Acest coleg era un student nevazator , care a venit în aceeasi tabara pentru a studia pianul. Pentru colegul sau tînartul pictor a început sa descrie lucrurile din jur: obiectele din camera, asezarea taberei, facilitatile si vegetatia din jur.
Ascultîndu-si apoi prietenul care încerca sa-i descrie lucrurile despre care auzise, o bservat ca acesta are o mare snsibilitate si priveste realitatea dintr-o perspectiva deosebita, deseori neperceputa de persoanele care vad.
Lucruri obisnuite pîna atunci, au capatat un nou sens pentru el. A început sa perceapa lumea si s-o reprezinte în tablourile sale într-o alta perspectiva. El a început sa vada lucrurile nu numai din punct de vedere al realitatii fizice , ci si din perspectiva scopului si-a semnificatiei lor.
Acest nou mod de a privi realitatea , i-a influentat radical cariera artistica. Dragostea unui student nevazator, l-a ajutat pe acest artist sa aiba o noua perspectiva asupra lumii în care traia.
Si pe noi dragostea ne face sa privim lumea cu alti ochi ; cu ochii sufletului , ai inimii si ai lui Dumnezeu.
Dragostea ne ridica deasupra realitatii si ne ajuta sa avem o alta dimensiune a aprecierii si-a întelegerii lumii din jur. Chiar si pe dusmani îi putem vedea dintr-o perspectiva noua : Dumnezeu îi foloseste spre binele nostru !
