Stephen Covey, a scris despre o întîmplare traita în timpul cînd era lector la facultatea de management “Mariott” . Unul dintre profesorii mai tineri l-a întrebat într-o zi cum i se pare prestatia lui ca profesor si ce crede el despre cariera lui viitoare ?
În timpul discutiei care a urmat Covey, a trebuit sa-l confrunte direct pe acest profesor spunîndu-i : ” Nu-i asa ca ai venit aici si-mi pui aceste întrebari nu pentru ca ai vrea sa afli ce faci tu în timpul orelor, pentru ca stii mai bine decît mine acest lucru. Ci îmi pui aceste întrebari pentru ca doresti de fapt sa afli ceea ce cred eu despre tine , nu-i asa ?
Prins la mijloc, noul profesor a trebuit sa recunoasca ca acesta era de fapt realitatea si a continuat cerîndu-si scuze pentru ca nu a fost onest . Mai tîrziu, referindu-se la acesta întîmplare, Covey a scris : ” Oamenilor le plac scenariile. Daca unii dintre acestia sunt sustinuti în atitudinile lor îsi alimenteaza mîndria personala, ajungînd treptat sa se autoînsele cu privire la valoarea lor crezînd cu tarie în identitatea falsa pe care si-o atribuie !”
În aceasta situatie erau si fruntasii religiosi din timpul Domnului Isus. Ei rosteau cuvinte marete, foloseau un limbaj teologic si împlineau public cele mai sofisticate ceremonii, dar rosteau numele lui Dumnezeu de pe buze, pentru ca nu-L aveau în inima !
Atît de usor se poate ajunge la fatarnicie si astazi . Pentru biserica din Laodicea, ce pretindea ca poseda toate binecuvîntarile lui Dumnezeu; Hristos sedea la usa !
Nu cumva si-n cazul tau, Hristos este la usa ? Lasa-L sa fie o parte a vietii tale, pentru ca tot ceea ce vei spune despre El, sa fi experimentat mai întîi .
