„Cât avem prilej, să facem bine la toți” (Galateni 6:10)
Când cineva te rănește, ai trei opțiuni:
1) Să-l lovești înapoi;
2) Să-l eviți pentru totdeauna;
3) Să te rogi pentru acea persoană și să cauți modalități de a o binecuvânta (vezi Matei 5:45).
Pavel spune: „cât avem prilej, sâ facem bine la toți, și mai ales fraților în credință.” Suntem atât de orbiți de modul în care ceilalți se poartă cu noi, încât ne preocupăm puțin sau deloc de modul în care ne purtăm noi cu ei. Ne e teamă ca ceilalți să nu profite de noi, mai ales dacă experiența noastră din trecut, legată de o persoană anume, a fost dureroasă. Nu numai că teama și groaza ne fac exagerat de sensibili la tot ceea ce spune și face acea persoană, ci îi putem interpreta motivele și le putem vedea într-o lumină negativă.
Fără îndoiala că e greu să nu te îngrijorezi când ceilalți se vor purta urât cu tine mai ales dacă există antecedente în acest sens. De aceea este important să nu te gândești deloc la așa ceva (vezi Filipeni 3:13 și Isaia 43:18).
Înseamnă oare aceasta că persoana în cauză nu va da socoteală pentru modul în care s-a purtat cu tine? Nu. Biblia spune: „Fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu. Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alții” (Rom. 14:12-13).
Lasă situația în mâna lui Dumnezeu și refuză s-o iei înapoi. Apoi, cât avem prilej, să facem bine. Cu alte cuvinte, ocupă-ți mintea cu modalități prin care poți fi folositor. Când faci asta, nu vei avea timp de pierdut cu văicăreli personale. În plus, Dumnezeu va avea ocazia să lucreze în viața lor și a ta.
