Ap.2:18-28

Biserica Tiatira este cea de-a patra biserică din Asia Mică care a primit o scrisoare din partea Domnului Isus. Pentru a înțelege cadrul în care  această biserică a luat ființă, problemele cu care s-a confruntat, mesajul scrisorii care i-a fost adresată și de ce acestă biserică și-a pierdut puritatea, vom avea în atenție:

      1.      Prezentarea Bisericii care a pierdut puritatea

Biserica Tiatira a existat în orașul cu același nume, care anterior s-a numit Pelopia, sau Semiramis. Numele Tiatira a fost atribuit de către Seleuc I Nicantor, în onoarea fiicei lui care urma să se nască. Numele Tiatira (thigatera), înseamnă ”pentru fiică”.
Acest oraș reclădit de către Nicantor, care a adus aici o garnizoană de soldați macedoniei, era situat la 50 km față de Marea Egee și la 80 km. nord, față de Smirna, la intersecția a trei drumuri comerciale.

Acest fapt, a facut ca Tiatira să ajungă un puternic centru comercial, fiind renumit pentru fabricarea coloranților, producerea și comercializarea purpurei, precum și pentru mulțimea breslelor de meșteșugari care prelucrau lâna, bumbacul, pielea, a celor ce practicau olăritul, sau prelucrau bronzul. O dovadă a acestui fapt este Lidia, o vânzătoare de purpură  din Tiatira, pe care apostolul Pavel a întâlnit-o în Filipi (Fapte.16:14). Pe vechile ruine ale Tiatirei, astăzi se află orașul Akhistar din Turcia, cu o populație de aproximativ 30.000 de locuitori.
Cu toate că nu a fost un centru religios asemenea Smirnei sau Pergamului, în Tiatira era cinstit Apollo, fiul lui Zeus, recunoscut ca zeu al soarelui. În cinstea lui, în oraș  au fost ridicate mai multe altare, unde se aduceau jertfe în cinstea soarelui, urmate de ritualuri păgâne și desfrâu.
Deși nu este menționat în mod direct cum a luat ființă această biserică, se presupune că biserica din Tiatira a fost înființată de apostolul Pavel, în a doua călătorie misionară, atunci când a trecut prin Misia (Fapte 16:7-8), sau în cea de-a treia călătorie misionară, prin misiunea desfășurată din Efes. (Fapte.19:10). În același timp, este posibil ca biserica să fi luat ființă prin slujirea Lidiei și a celor din casa ei (Fapte 16:11-15).
Și în cazul bisericii Tiatira, când ne referim la acestă biserică, înțelegem o biserică reală din Asia Mică, un prototip al tuturor bisericilor care dea lungul istoriei s-au confruntat cu aceleași probleme, cât și o aplicație personală pentru toți cei ce au urechi și se găsesc în aceeași stare spirituală.

Privind însă la Biserica Tiatira din perspectivă profetică, putem spune că aceasta reprezintă etapa istorică a Bisericii cuprinsă între anii (590-1517d.Hr.) reprezentând vremea de început a catolicismului până la instaurarea lui în toată autoritatea unei Biserici Universale.

    2.      Problema Bisericii care a pierdut puritatea

Biserica din Tiatira a ajuns într-o stare mai decăzută decât cea din Pergam, fiindcă învățăturile păgâne promovate în Pergam au ajuns să aducă roade în Biserica Tiatira.

Atunci când se adresează celor din Tiatira, Domnul Isus evidențiază un aparent progres, spunând:” Știu faptele tale, dragostea ta, credința ta, slujba ta, răbdarea ta și faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decît cele dintâi”(Ap.2:19). Acest progres privind dragostea, credința, slujba, răbdarea, și mai ales al faptelor de pe urmă care sunt mai multe decât cele dintâi, este însă numai o impresie de suprafață.
Domnul Isus, care se prezintă acestei Biserici ca ”Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului și ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă” (Ap.2:18) vede , judecă și condamnă, ceea ce este în spatele cortinei. De fapt, afirmația ”Fiul lui Dumnezeu” care nu mai este menționată în nici un alt loc în cartea Apocalipsa, îl prezintă pe Domnul Isus în autoritatea Sa divină.

Ochii ca para focului arată atotștiința Sa (Evrei 4:13), iar picioarele ca arama aprinsă reprezintă judecata Sa (Evrei 12:28-29; Ap.19:11). Privind în acest fel, dincolo de cortină, Domnul Isus descoperă problemele bisericii Tiatira care a pierdut puritatea, menționând:
         1.Păcatul. Biserica din Tiatira a fost condamnată de Domnul Isus din pricina stării de păcat în care a ajuns. Acestă stare de păcat a fost generată de o femeie numită Izabela, recunoscută ca proorociță, care avea autoritate și își promova învățăturile. (Ap.2:20).

Izabela poate fi numele unei femei care a proorocit în Biserica din Tiatira, sau poate fi o referire figurativă la o persoană care promova păcatul, căreia i s-a atribuit acest nume, pentru a fi identificată cu acțiunea Izabelei, (soția lui Ahab).  Aceasta a atras poporul Israel îa idolatrie, imoralitate și închinare păgână înaintea lui Baal(1Împ.16:30-33;18:4;19:1-2).

În același timp, Izabela poate fi un simbol al sistemului religios păgân susținut și promovat de structura ierarhică a Bisericii Catolice.În acea vreme sărbătorile păgâne au căpătat nume creștine, preoții păgâni au ajuns preoți în bisericile creștine, iar practicile păgâne au ajuns datini și obiceiuri în bisericile creștine.

Tiatira,biserica care a pierdut puritateaÎn urma acțiunii Izabelei, despre care Domnul Isus a spus:”tu lași ca Izabela, femeia aceea care se zice proorociță,să învețe și să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie, și să mănânce din lucrurile jertfite idolilor” (Ap.2:20/b),  un mare număr dintre membrii bisericii din Tiatira și-au pierdut puritatea și au ajuns să trăiască în imoralitate și idolatrie.
       2.Toleranța. Pe lângă starea de păcat, Domnul Isus a condamnat la cei din Tiatira și atitudinea lor îngăduitoare. El le spune:”tu lași” (Ap.2:20/a), condamnându-i astfel pentru toleranță și îngăduință, până la acceptare.

În loc să condamne păcatul, să înalțe numele lui Dumnezeu și să cheme poporul la închinare înaintea lui Dumnezeu, așa cum a făcut Ilie (1 Împ.18:40), cei din Biserica Tiatira au tolerat păcatul. Acest fapt a făcut ca vinovăția să fie nu numai a celor ce au comis păcatul, ci și a celor ce nu l-au condamnat.
          3.Împotrivirea. Pe lângă starea de păcat, care a fost descoperită direct și starea de toleranță care a ajuns până la acceptare, cei din Tiatira au fost mustrați și pentru atitudinea lor de împotrivire. Domnul Isus a declarat:”I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască  de curvia ei!”
Această declarație arată îndurarea de care au avut parte chiar și cei din Tiatira. Au avut vreme să se pocăiască, dar ei n-au beneficiat de acest har. Datorită acestui fapt, Biserica Tiatira a ajuns într-o stare de întinăciune spirituală, pierzându-și puritatea.

De aceea, etapa istorică a Bisericii reprezentată în mod profetic de Biserica Tiatira, mai este cunoscută sub numele de ”era întunecată a Bisericii”, deoarece că în această vreme, legătura cu Hristos realizată prin Cuvântul Scripturii și a Duhului Sfânt, a fost înlocuită de datini, obiceiuri ritualuri și formalism, care au cufundat biserica în imoralitate și idolatrie.
   3. Pedeapsa anunțată pentru păcătoșii din Biserica care a pierdut puritatea.

Păcatul nu numai că întinează, ci, atrage și pedeapsa lui Dumnezeu. De aceea pentru cei din Biserica din Tiatira, care n-au vrut să se pocăiască, Domnul a anunțat pedeapsa care va urma, spunând:

Iată că am s-o arunc bolnavă în pat;și celor ce preacurvesc cu ea, am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor. Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Și toate bisericile vor cunoaște că ”Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii și inima” și voi răsplăti fiecăruia după faptele lor”(Ap.2:22-23).
Pedeapsa anunțată de Domnul Isus este progresivă: boală, necaz și moarte și înseamnă împlinirea dreptății lui Dumnezeu (Rom.6:23), disciplinarea celor păcătoși (Evrei 12:6-7) și mărturie puternică pentru cei credincioși (Ap.2:23).
Pentru toți acei din Biserica Tiatira care nu s-au întinat, ci și-au păstrat puritatea, Domnul Isus face cunoscut:
    4.Porunca adresată celor credincioși din Biserica care a pierdut puritatea
Pentru membrii Bisericii Tiatira, care nu au cunoscut adâncimile Satanei, Domnul Isus are o poruncă, care este mai degrabă o rugăminte a dragostei, decât un ordin al autorității. El îi roagă spunându-le: ”vă zic: nu pun peste voi altă greutate. Numai țineți cu tărie ce aveți, până voi veni! Celui ce va birui și celui ce va păzi până la sfârșit lucrările Mele, îi voi da stăpânire peste neamuri” (Ap.2:24/b-26).
Potrivit acestor cuvinte, Domnul Isus îi îndeamnă pe cei credincioși, chiar dacă aceștia fac parte din Biserica care a pierdut puritatea, să țină, adică să împlinească Cuvântul pe care îl au și îl știu, să fie perseverenți și să păstreze lucrările Domnului  până la sfârșit, fiind biruitori.  Tot pentru aceștia, Domnul Isus face cunoscut și:

     5.      Promisiunile adresate biruitorilor din Biserica care a pierdut puritatea.
Pe cei ce păzesc Cuvântul lui Dumnezeu, sunt perseverenți și biruitori, Domnul Isus îi asigură că vor avea stăpânire peste neamuri, vor fi înzestrați cu putere pentru cârmuire și vor primi luceafărul de dimineață (Ap.2:26/b-28). Acest fapt arată că cei biruitori vor domni împreună cu Hristos (Mireasa va domni împreună cu Hristos în Mileniu Ap.20:6), vor cârmui neamurile cu autoritate și putere (Luca 19:16-19), și vor primi lumina (luceafărul de dimineață), adică pe Domnul Isus (Ap.22:16).
Cunoscând experiențele Bisericii din Tiatira, care a pierdut puritatea, lasă-mă să te întreb: Care este starea spirituală a vieții tale? Ce păcate te mai robesc? Nu cumva ți-ai pierdut puritatea spirituală și te complaci în fărădelegile care atrag judecata lui Dumnezeu? Dumnezeu ți-a îngăduit și ție o vreme de pocăință. Ai profitat de ea?

Dacă încă nu te-ai pocăit, nu uita că pedeapsa lui Dumnezeu pentru cei păcătoși este severă; însemnând: boală, necaz, moarte fizică și moarte veșnică. Dacă vrei însă să domnești împreună cu Hristos asupra neamurilor, să fii îmbrăcat cu autoritate și putere, și să-L primești pe Hristos, adevărata Lumină, împlinește Cuvântul Scripturii, fii perseverent și biruitor și vei avea parte de binecuvântarea acelorași promisiuni.

Pastor Dan Boingeanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.