Ap.3:1-6
Pentru a descoperi identitatea bisericii care a pierdut viața spirituală, cauzele care au condus la această pierdere, prețul care a fost platit, precum și îndemnul adresat de Domnul Isus pentru redresarea spirituală și dobândirea binecuvântării, trebuie să luăm în considerare:
1.Contextul în care a existat Bierica care a pierdut viața spirituală.
Biserica din Sardes a luat ființă în orașul cu același nume, care pentru multă vreme a fost capitala vechiului regat al Lidiei. Era un oraş situat pe un platou înalt, spre care era o singură cale de acces. Fiind înconjurată de văi adânci cetatea Sardesului era imposibil de cucerit. Această poziţie strategică i-a determinat pe locuitorii din Sardes sa aibă o încredere falsă, considerându-se la adăpost de orice pericol.
Cu toate acestea, cetatea a fost cucerită de către Cir în anul 549 î.Hr. şi mai târziu de către Alexandru Macedon. De fiecare dată însă, cuceritorii i-au luat pe locuitorii cetăţii prin surprindere. Un grup de soldaţi au escaladat peretele muntelui şi zidul cetăţii, după care au deschis porţile pentru colegii lor, care au jefuit cetatea şi au dărâmat construcţiile impunătoare. După aceste incidente, cetatea Sardes a continuat să fie locuită, dar nu a mai ajuns niciodată la strălucirea şi faima pe care a avut-o înainte.
În Sardes funcționa templul zeiței Artemis, care a fost construit în anul 300 în de Hr. Acesta a fost unul dintre cele mai mari temple greceşti (de 2 ori mai mare decât Panteonul). După ce a fost renovat în secolul al II lea d.Hr, a devenit un templu imperial, unde se practica închinarea la cezar.
Zeița Artemis (echivalenta zeiței Diana la romani), era numită fiica lui Zeus și sora geamănă a lui Apolo, fiind considerată zeița vânătorii, a lunii și a fertilității. În cinstea ei nu numai că se aduceau jertfe tot timpul anului, ci, se și organizau festivaluri și sărbători agrare unde manifestările păgâne și imoralitatea erau la culme.
Deşi nu se cunoaşte modul în care a luat fiinţă, urmărind scrisoarea care i-a fost adresată putem constata că în vremea începuturilor biserica din Sardes a avut o perioadă de progres şi de biruinţă spirituală. Însuşi Domnul Isus le spune celor din Sardes să-şi aducă aminte de felul cum au auzit şi au primit Cuvântul lui Dumnezeu (Apocalipsa 3:3).
Însă, odată cu trecerea vremii, viaţa spirituală a acestei biserici a decăzut, iar istoria ei s-a asemănat cu cea a oraşului în care era aşezată. Biserica a pierdut strălucirea, faima și viața de altădată, ajungând în ruină spirituală. Cineva a identificat această biserică numind-o „mormânt spiritual”, fiindcă în scurgerea vremii biserica din Sardes a pierdut viața din Dumnezeu, iar în mijlocul ei erau evidente tot mai mult semenele morţii spirituale.
Și în cazul Bisricii din Sardes, atunci când facem referire la această biserică, înțelegem o biserică reală care a existat în Asia Mică, în vremea primului veac creștin, fiidcă scrisoarea care i-a fost trimisă, a fost adresată ”Îngerului Bisericii din Sardes” (Ap.3:1).
În aceșlași timp, știm că Biserica din Sardes este un prototip al tuturor bisericilor care în decursul istoriei s-au confruntat cu aceeași problemă, adică au pierdut viața din Dumnezeu. Susținem acest fapt fiindcă în mesajul scrisorii este cuprins mesajul ”să asculte ce zice bisericilor Duhul”(Ap.3:6). Faptul că termenul care arată că bisericile care trebuie să asculte este la plural, arată că mesajul transmis Bisericii din Sardes are autoritate și pentru celelalte biserici.
Referirea la”cei ce au urechi” arată că mesajul adresat Bisericii din Sardes are și un caracter personal, incluzându-i pe toți cei care indiferent de biserica de care aparțin, sau de timpul în care au trăit, sau trăiesc, au ajuns în moarte spirituală.
Din perspectivă profetică, Biserica din Sardes reprezintă Biserica din perioada istorică cuprinsă între anii 1517-1800 d.Hr. cuprinzând momentul de început al reformei până în vremea marilor treziri spirituale.
2. Constatarea Domnului Isus despre Biserica care a pierdut viața spirituală
Chiar de la începutul scrisorii care i-a fost adresată, descoperim cîteva constatări facute de Domnul Isus despre Biserica care și-a pierdut viața spirituală. Acestea pot fi definite prin:
a. Biserica care se află în pragul morţii spirituale este o biserică numai cu numele
Bisericii din Sardes, Domnul Isus îi spune: „îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort” (Apocalipsa 3:1). Prin această declarație Domnul Isus descoperă un diagnostic foarte sever care arată că Biserica din Sardes este în moarte spirituală. Această constatare este reală fiindcă a fost facută de ”Cel ce are cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu , și cele șapte stele” (Ap.3:1/b).
Afirmația ”cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu” exprimă plinătatea, fiindcă șapte este numărul desăvârșirii, iar cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu exprimă lucrarea completă a Duhului Sfânt (Is.11:2). Cele șapte stele reprezintă bisericile, care sunt în mâna lui Dumnezeu, iar în această stare, sunt bine cunoscute de Domnul (Ap.1:20)
Păstrând în atenție constatarea făcută de cea mai autorizată persoană, putem spune că tot cea mai rămas despre biserica din Sardes, este numai numele („eticheta”). Sardis înseamnă „cei salvaţi” sau „cei ce au ieşit afară”. Deşi acest nume încă mai era folosit pentru a identifica această biserică, viaţa membrilor bisericii era departe de a fi la înălţimea acestei numiri, fiindcă în spatele etichetei şi a lucrurilor de suprafaţă, în Sardes, se ascundea „moartea”!
Şi astăzi sunt tot mai mulţi oameni care, atunci când sunt întrebaţi despre identitatea lor spirituală se ascund sub numele de „creştini”, cu toate că viaţa lor nu confirmă ceea ce spun. Apostolul Ioan arată că este un mare har să fii numit creştin, însă adevărata binecuvântare o trăiesc numai cei ce trăiesc ca adevăraţi creştini (1Ioan 3:1-2).
La fel ca membrii bisericii din Sardes, care erau preocupaţi mai mult de imagine şi de aparenţe, se întâmplă de multe ori și astăzi cu unii creștini, care sunt preocupaţi mai mult de ambalajul vieţii lor spiritual, decât de conţinutul acesteia.
b. Biserica aflată în pragul morţii spirituale este o biserică numai cu trecut
În viaţa unei biserici pot fi întâlnite mai multe etape spirituale. De multe ori istoria spirituală a unei biserici începe cu o persoană care L-a cunoscut pe Domnul Isus, urmează etapa unei familii în care se adună cei apropiați acesteia, continuă cu o trezire spirituală, devenind o mişcare, se maturizează devenind un monument prin mărturie și misiune, şi apoi apune ajungând un mausoleu. Despre Biserica din Sardes putem spune că a ajuns la stadiul de mausoleu.
Pentru biserica din Sardes, eroii erau în mormânt, sfinţii în vitrină, iar în prezent în biserică era un puternic miros de tamâie care întreținea o atmosferă de mormânt. Deşi biserica din Sardes a avut un început frumos, prezentul nu mai era la înalţimea începuturilor. Iar în viata spirituală, membrii bisericii înaintau pe drumul care duce spre moarte, la fel ca toţi ceilalţi oameni care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Putem face aceste afirmații fiindcă această biserică a fost îndemnată să-și aducă aminte de trecut. Însuși Domnul Isus le-a spus: ”Adu-ți aminte dar cum ai primit și auzit” (Ap.3:3/a).
c. Biserica aflată în pragul morţii spirituale este o biserică fără mărturie
Prin scrisoarea care le-a fost adresată, membrii bisericii din Sardes au fost anunţaţi de către Domnul Isus,”… ai în Sardes câteva nume, care nu și-au mânjit hainele” (Ap. 3:4).. Această declarație arată că în biserică au rămas numai câțiva membri care nu şi-au pătat hainele. Toţi ceilalţi aveau hainele mânjite. Această subliniere este o referire clară la starea de păcat şi de compromis în care a ajuns biserica.
d. Biserica aflată în pragul morţii spirituale este o biserică fără faptele credinţei
Când Domnul Isus a cercetat biserica din Sardes, a declarat: „n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu” (Ap.3:2). Această declaraţie ne arată că faptele săvârşite nu pot fi ascunse de Dumnezeu. În repetate rânduri, în conţinutul scrisorilor adresate bisericilor din Asia Mică, întâlnim declaraţia: „Ştiu faptele tale!” (Ap. 2:2, 2:19, 3:1, 3:8, 3:15).
Privindu-i pe membrii bisericii din Sardes, Domnul Isus nu numai că ştia ceea ce ei înfăptuise, ci, cunoştea şi natura faptelor pe care aceştia le-au săvârşit; faptele lor nu erau desăvărşite! Aceasta arată că acestea nu erau fapte ale pocăinţei şi ale credinţei, ci, fapte ale firii pământeşti. Iar prin fapte nedesăvârşite putem înţelege nu numai că ei săvârșeau fapte ale firii ci și faptul că ei nu terminaseră ceea ce au început (Psalm 1:3).
e. Biserica aflată în pragul morţii spirituale este o biserică fără viață spirituală
Domnul Isus îi pune bisericii din Sardes diagnosticul cel mai sever dintre toate bisericile pe care le-a examinat, spunând: „eşti mort”, „veghează, şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte” (Ap. 3:1-2). Această declaraţie ne arată că în biserica din Sardes erau mai multe semne ale morţii spirituale, decât ale vieţii din Dumnezeu.
Biserica nu poate trăi prin experienţele trecute, prin programe sau activităţi, ci are viaţă spirituală numai prin prezenţa şi lucrarea Duhului Sfânt. Însuşi Domnul Isus a spus: ”Eu am venit ca oile mele să aibă viaţa, şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10). Pentru că într-o biserică aflată în moarte spirituală Domnul Isus şi Duhul Sfânt nu mai au locul pe care îl merită, viaţa nu mai este o manifestare evidentă, ci abia mai pâlpâie.
3. Chemarea Domnului Isus pentru Biserica care a pierdut viața spirituală
Fiindcă Dumnezeu nu doreşte moartea păcătosului (2 Petru 3:9), pentru cei cuprinşi de somnul morţii spirituale, Domnul Isus sună deşteptarea. Acest semnal al deşteptării cuprinde câteva imperative care reprezintă: un semnal de deșteptare,(”veghează și întărește”),, un îndemn la cercetare (adu-ți aminte”), o chemare la pocăinţă (“pocăiește-te ”) şi o provocare pentru a umbla în lumină şi adevăr (”ține”și ”veghează”) (Ap.3:2-3). Chemarea adresată de Domnul Isus bisericii care a pierdut viața spirituală, arată că și pentru cei căzuți mai există o șansă.
4. Condamnarea rostită de Domnul Isus Bisericii care a pierdut viața spirituală
Pe cei ce nu iau aminte la aceste imperative, Domnul îi atenționează, spunându-le:”Dacă nu veghezi, voi veni la tine ca un hoț, și nu vei ști în care ceas voi veni peste tine.”(Ap.3:3/b). Această atenționare descoperă iminența venirii Domnului Isus ”voi veni la tine”, modul în care El va veni (”ca un hoț”), dar și pedeapsa care este pregătită (”voi veni peste tine”). Această condamnare arată că Domnul Isus nu glumește cu păcatul, iar pedeapsa pentru păcat este iminentă și severă.
5. Comunicarea Domnului Isus pentru Biserica care a pierdut viața spirituală
Celor ce vor birui şi vor umbla în ascultare şi curăţie, Domnul Isus le comunică promisiuni măreţe. Aceștia: „vor umbla împreuna cu El” (Ap. 3:4/a), „vor fi îmbrăcați în alb” (Ap. 3:4/b-5/a), „nu li se va şterge numele din cartea vieţii” (Ap. 3:5/b), iar numele lor „vor fi mărturisite înaintea Tatălui şi înaintea îngerilor” (Ap. 3:5/c).
Dacă cei ce au pierdut viața spirituală sunt în păcat, au hainele mânjite și îi așteaptă judecata și pedeapsa hotărâtă de Dumnezeu, cei biruitori sunt asigurați prin Cuvântul Domnului Isus, că vor umbla împreună cu El, vor purta o haină albă, iar numele lor va fi păstrat în cartea vieții și mărturisit înaintea Tatălui și a oștirii cerești.
În ce categorie te afli? Nu cumva ești în pragul morții spirituale? Dacă ți-ai pierdut viața din Dumnezeu ia aminte la semnalul deșteptării adresat de Domnul Isus. Trezește-te, cercetează-te, pocăiește-te și umblă îmbrăcat în haina neprihănirii. În acest fel vei scăpa de judecata și pedeapsa lui Dumnezeu, și vei avea parte de toate binecuvântările promise biruitorilor.
Pastor Dan Boingeanu
