27 Septembrie – Trăiește o viață de rugăciune

Iacov5:13-20 (Ioan 14:12-14)

Scopul lecției: Să descoperim importanța rugăciunii, timpul când trebuie să ne rugăm și binecuvântările de care este urmată rugăciunea.

Contextul lecției:Dacă la începutul epistolei sale Iacov ne-a arătat că maturitatea spirituală este dovedită prin atitudinea pe care o avem față de Dumnezeu, semeni și circumstanțele vieții, (Iacov 1:1-4), modul în care ne comportăm în fața încercărilor și a ispitelor (Iacov 1:4-21), felul cum punem în practică Cuvântul lui Dumnezeu (Iacov 1:19-27) și evaluăm realitatea (Iacov 2:1-13), în următoarele capitole el continuă șirul acestor evidențe, arătând că un om matur spiritual lucrează cu hărnicie (Iacov 2:14-26) , vorbește cu înțelepciune (Iacov 3:1-18), nu luptă pe fronturile firii pământești (Iacov 4:1-12), ia hotărâri împreună cu Dumnezeu (Iacov 4:12-17), câștigă și administrează corect bunurile materiale (Iacov 5:1-6) și își păstrează cuvântul dat (Iacov 5:7-12).

După ce a prezentat toate aceste căi de manifestare ale credinței adevărate, în încheierea epistolei sale, Iacov adresează o chemare repetată la rugăciune (Iacov 5:13-20) . Dacă fiecare dintre aceste caracteristici ale credinței adevărate ar putea fi considerate o gradație pe un termometru spiritual ce ar indica măsura credinței și starea de maturitate spirituală, atunci rugăciunea ar trebui să fie ultimul și cel mai înalt nivel.

Conținutul lecției: În versetele pe care le studiem în cadrul acestei lecții biblice, Iacov îndeamnă la rugăciune și se referă la rugăciune, repetând acest termen de 7 ori. Pe lângă faptul că ne arată importanța rugăciunii, această repetiție ne descoperă modul rugăciunii: rugăciune personală (individuală) (Iacov 5:15), sau rugăciune comună (Iacov 5:14-16) precum și forma rugăciunii: rugăciune de cerere (Iacov 5:13;17-18), rugăciune de adorare (Iacov 5:13/b), rugăciune de mijlocire (Iacov 5:14-16), rugăciune de mărturisire (Iacov 5:16) și rugăciune stăruitoare (Iacov 5:16/b).  Deși rugăciunea este diferită ca formă și ca mod de exprimare, Iacov ne arată însă că sunt și situații specifice în care cel credincios trebuie să se roage. Luând în considerare acest fapt, descoperim că:

1. Cei credincioși se roagă în ziua necazului Iacov 5:13/a

Putem descoperi starea de maturitate spirituală a unui credincios urmărindu-l cum reacționează în ziua necazului. Un om matur spiritual ajuns în necaz se roagă (Iacov 5:13/a; Ps. 50:15). Termenul folosit de Iacov în acest verset pentru suferință este “kakopatei”, care indică o suferință generată de diverse cauze (boală, lipsuri, decepții, nereușite, singurătate, pierderi, persecuții). Această rugăciune este personală și include diferite cereri (Iacov 5:13/a; Luca 6:28; 2 Cor. 12:8; 1Cor. 10:13; Ps. 119:67, 71, 75).

2. Cei credincioși se roagă în ziua bucuriei Iacov 5:13/b

Dacă Iacov i-a îndemnat la rugăciune pe cei ce trec prin necazuri, el are același îndemn și pentru cei ce sunt în ziua bucuriei (Iacov 13/b). De aceea, pe cei ce au o inimă bună, Iacov îi îndeamnă să cânte cântări de laudă. Aceasta este o rugăciune de adorare, prin care este înălțat și cinstit Dumnezeu (Ps. 92:1-2; 101:1; 111:1; 113:1-3; 146:1-2; 147:1; 149:1).

3. Cei credincioși se roagă pentru cei bolnavi Iacov 5:14-16

Îndemnul la rugăciunea pentru vindecare, adresat de Iacov în acest pasaj, a fost interpretat diferit și a ridicat multe controverse de-a lungul timpului. Întrebări precum: boala la care face referire Iacov este fizică sau spirituală; ungerea cu undelemn este reală, rituală, sau simbolică (Marcu 6:13); vindecarea este rezultatul medicației sau un act miraculos; vindecarea este de natură fizică sau spirituală , își mai așteaptă răspunsul și astăzi. Indiferent însă de răspunsul spre care optăm, sunt câteva lucruri pe care nu trebuie să le pierdem din vedere. Când un credincioseste bolnav, acesta, deși trebuie să se roage în mod individual, trebuie să-i anunțe și pe presbiterii bisericii pentru o rugăciune de mijlocire comună (Iacov 5:14/a).
Ungerea cu untdelemn poate fi considerată medicament (Luca 10:33-34), simbol ce arată prezența și lucrarea Duhului Sfânt (Lev. 8:10-12; Ps. 23:5; Fapte 10:38; 1 Ioan 2:20, 27) sau taină, ce conține o lucrare a harului (Marcu 6:13).  Accentul în această rugăciune de vindecare este pus însă pe mărturisirea păcatelor, pe rugăciunea făcută cu credință, și asupra lui Dumnezeu care dă vindecarea și însănătoșirea, dar mai ales mântuirea celui bolnav (Iacov 5:15-16).

4. Cei credincioși se roagă pentru problemele națiunii Iacov 5:17-18

Pentru a sublinia acest tip de rugăciune, Iacov folosește exemplul lui Ilie, care, atunci când Israelul a ajuns în cea mai profundă cădere moral-spirituală, s-a rugat pentru națiunea sa. El s-a rugat, deși era supus slăbiciunilor (Iacov 5:17), s-a rugat pentru probleme specifice (Iacov 5:17-18), s-a rugat cu stăruință (Iacov 5:17/a) și s-a rugat anticipând răspunsul lui Dumnezeu (Iacov 5:17/b; 18/b)

5. Cei credincioși se roagă pentru mântuirea celor căzuți  Iacov 5:19-20

Prin cuvintele de încheiere ale epistolei sale, Iacov ne arată că oamenii căzuți nu trebuie abandonați (Iacov 5:19), că aceia ce se întorc sunt izbăviți de moarte (Iacov 5:20), iar cei ce lucrează pentru întoarcerea celor căzuți opresc înaintarea păcatului (Iacov 5:20/b).

Întrebări pentru discuții:

1. Cum dovediți că rugăciunea este un semn al maturității spirituale ?
2. Ce forme de rugăciune a menționat Iacov în acest pasaj ?
3. Pentru ce situații a recomandat Iacov rugăciunea personală ?
4. Când trebuie să devină rugăciunea o mijlocire comună ?
5. Cum poate fi interpretată ungerea cu untdelemn a celui bolnav ?
6. Ce exemplu a folosit Iacov pentru a ne îndemna să ne rugăm pentru problemele națiunii ?
7. De ce trebuie să-i ajutăm pe cei ce au rătăcit de la adevăr să se întoarcă la Domnul?

Pastor Dan Boingeanu