Stergarul

11
59

La cina cea de Paste, în camera de sus,
înconjurat de-apostoli, S-a asezat Isus.
Se revãrsa din sfesnic o galbenã luminã
pe azimile calde, pe mielul… fãrã vinã…
Era plãcut prilejul. Si toate pregãtite.
Dar, vai, uitase gazda o slugã a trimite,
un rob sau o copilã, ca, dup-a vremii lege,
cureau de pe glezne pe rând sã le-o deslege,
sã le aline talpa de colbul de pe drum.
Si-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
se îintrebau în cuget: Cum vor sedea la rugã?
Sau cine îsi va pune stergarul cel de slugã?

O, iatã-i cum se-ncruntã, privind cu tulburare
când vasele cu apã, când praful pe picioare.
Si Duhul îi întreabã, în fiecare zboarã:
РN-ai vrea ṣ-ti pui tu, Petre, stergarul asṭ seaṛ?
– Chiar eu?… Nu sade bine. Eu doar sunt mai bãtrân.
– Dar tu? Tu cel mai tânãr? -Eu stau lângã Stãpân…
– Dar tu? întreabã Duhul acuma pe Andrei.
– Chiar eu?… Sunt cel din urmã la Domnul între ei?
РDar tu ce tii doar punga? РEu am f̣cut de-ajuns.
Am cumpãrat merinde. Si mielul l-am strãpuns…
РTu, Toma, nu vrei oare ṣ fii tu cel ce spaḷ?
– Sunt trist. Se luptã-n mine o umbrã de-ndoialã…
– Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu…?
Si-n fiecare cuget rãspunsul a fost: Nu.
Atunci, lãsându-Si brâul si haina-ntr-un ungher,
S-a ridicat Stãpânul cel coborât din cer
Si-a-nfãsurat stergarul, S-a aplecat usor
sã-Si spele ucenicii, ca rob al tuturor.

De-atunci pe apa vremii, atâtia ani s-au dus.
Si-acum a câta oarã? – Se-aseazã iar Isus
sã-ntrebe, tot prin Duhul, pe cei ce-L înconjoarã:
– N-ai vrea sã-ti pui tu, Gheorghe, stergarul astã searã?…
Tu, sorã Mãrioarã? Tu, Radu? Tu, Mihai?…
Frumos va fi odatã acolo sus în Rai!

Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmã.
Nu vrei, în lumea asta, sã fii tu cel din urmã?
E bun un vas de cinste, dar trebuie si-un ciob!
Nu vrei sã fii tu, frate, al fratilor tãi rob?
Sunt rãni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting,
batiste-n care lacrimi în tainã se preling,
sunt vãduve bolnave, bãtrâni fãrã putere,
sunt oameni singuratici, lipsiti de mângâiere,
sunt prunci rãmasi acasã, cu-o mamã în spital,
bolnavi care asteaptã un salvator semnal.
Se cere ostenealã si jertfã uneori.
Si nopti de priveghere si iarãsi muncã-n zori.
Nu mânui Cuvântul, când harul nu ti-e dat,
cât mãtura si acul si rufa de spãlat,
cât cratita, toporul si roata la fântânã.
ciocanu-n tabla casei si-n gard la vreo bãtrânã.
Sã stai de veghe noaptea la câte-un cãpãtâi,
sã-ntorci cu greu bolnavul, sã rabzi si sã mângâi;
sã-l scoti apoi la soare si sã-i alini amarul.
… Nu vrei cu Mine, frate, sã-ti înfãsori stergarul?
– Chiar eu?… Nu sade bine. Eu doar sunt mai bãtrân.
– Chiar eu?… Eu sunt prea tânãr. Eu stau lângã Stãpân…
– Chiar eu?… Eu nu am vreme. Eu am fãcut de-ajuns.
РChiar eu? РChiar eu? Se-aude acelasi trist ṛspuns.
Si-atunci, lãsând sã-I cadã cununa Lui si haina,
iubirii fãrã margini trãindu-i iarãsi taina,
încet – a câta oarã? – Se-apleacã iar Isus
si, plin de-atâtea gânduri, stergarul iar Si-a pus.
Si-asa cum o mlãditã se-apleacã lângã trunchi,
Stãpânul omenirii Se-apleacã în genunchi.
La jugul fãrã slavã Isus iar Se-njugã,
El, Împãratul Vietii, din nou e rob si slugã.
Veniti, leprosi ai lumii, murdari de-ai ei tãrânã!
Isus vã spalã iarãsi cu propria Sa mânã!
Veniti, voi ce-n pãcate nãdejdea vi se frânge!
Isus vã spalã astãzi cu propriul Sãu sânge!…

*

Voi, frati, goniti mândria, visãrile si somnul!
Luati cu drag stergarul alãturea de Domnul!
Si nu uitati: pe cale, orice lucrare-i bunã;
dar cine ia stergarul, acela ia cununã!

Stergarul
Da o nota acestui articol

11 COMENTARII

  1. domnul sa va binecuvinteze pentru aceste poezii minunate ce le scrieti si dumnezeu sa ne ajute sa luam stergarul sa nu asteptam sa ne intrebe de mai multe ori ca s-ar putea sa fie prea tirziu

  2. da e minunata imi place foarte mult pt.ca asa se intimpla si in viata reala,Dumnezeu se jerfeste pt.noii si aici ne-a dat un exemplu ca tot ce facem sa facem din dragoste,neobligati sau siliti,Dumnezeu e minunat,si poezia asta e frumoasa pentru ca sunt cuvinte ca daca le crezi aduce viata.Domnul sa va binecuvinteze

  3. acesta poezie exprima cat de mult iubeste donmul pe copii lui si vrea cu orice pret sai aduca inapoi pe calea lui iar domnul exprima bunatatea sa prin aceasta poezie cum a dat omului respectiv talentul de a scrie aceasta poezie nespus de frumoasa

  4. Este o ilustratie minunata .Domnul a facut totul pentru noi , de la vindecari , hranirea multimilor sfaturi pentru ucenici care sunt la fel de valabile pentru noi ,exemplul de traire in curatie ,s-a smerit si s-a aplecat sa spele picioarele ucenicilor anticipand spalarea de pacate si apoi s-a lasat rastignit pentru pacatele fiecaruia dintre noi .Dar , Glorie Domnului ca a inviat si este viu in vecii vecilor si acolo mijloceste pentru noi la tronul Tatalui ceresc .Va doresc sarbatori fericite .
    HRISTOS A INVIAT !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.