Aievea, de privesc tacand
In ai copilariei fragili ani,
Imi sare-n minte si-n gand
O mama, intre doi castani .
Acolo in curte lang-un pat
Ma vad un prunculet firav,
Si-o mama care s-a plecat
Asupra mea in ceasul grav .
Ea Domnului de multe ori
Prin ruga gandul si-a rostit,
Ca ingeri buni si veghetori
Sa m-ocrotesca, adormit .
Sa-mi fie somnul lin, curat,
Si cand din el ma voi trezi,
La chipul ei cu drag sa cat
Spre fata-n grija a-i zambi .
Sa cresc si sa ma fac mare,
Era dorinta-i ce-a suprema,
Purtata-n suflet cu ardoare,
Ca cea mai draga diadema .
De-alungul vremii n-a uitat
Idealul scump ce l-a nutrit,
Si-n dragoste ea s-a rugat
Sa-l poata vede, indeplinit .
Al ei cuvant imi este drag
C-a fost un far luminator,
Pe calea vietii de pribeag
Mi-a fost ca si indrumator .
In suflet mi-a pus speranta
Prin anii vietii ce se scurg,
Si din necazuri, ma inalta
Spre zori senine din amurg .
Si el mereu ma-ncurajeaza
Cand trec in viata prin greu,
Si pasii inca-mi dirijaeaza
Aproape-a fi de Dumnezeu .
Flavius Laurian Duverna
08 Martie, 2007 .
Dumnezeu sa binecuvinteze toate mamele cu intelepciune si putere de a iubi si a conduce copii in imparatia Lui Dumnezeu
Doamne ce frumos mai zice….:((
tuturor mamelor devotate familiei si lui Dumnezeu
le doresc un camin binecuvantat si rugaciuni ascultate!!!
este foerte frumoasa poezia