Chipul Mamei

4
15

Aievea, de privesc tacand
In ai copilariei fragili ani,
Imi sare-n minte si-n gand
O mama, intre doi castani .

Acolo in curte lang-un pat
Ma vad un prunculet firav,
Si-o mama care s-a plecat
Asupra mea in ceasul grav .

Ea Domnului de multe ori
Prin ruga gandul si-a rostit,
Ca ingeri buni si veghetori
Sa m-ocrotesca, adormit .

Sa-mi fie somnul lin, curat,
Si cand din el ma voi trezi,
La chipul ei cu drag sa cat
Spre fata-n grija a-i zambi .

Sa cresc si sa ma fac mare,
Era dorinta-i ce-a suprema,
Purtata-n suflet cu ardoare,
Ca cea mai draga diadema .

De-alungul vremii n-a uitat
Idealul scump ce l-a nutrit,
Si-n dragoste ea s-a rugat
Sa-l poata vede, indeplinit .

Al ei cuvant imi este drag
C-a fost un far luminator,
Pe calea vietii de pribeag
Mi-a fost ca si indrumator .

In suflet mi-a pus speranta
Prin anii vietii ce se scurg,
Si din necazuri, ma inalta
Spre zori senine din amurg .

Si el mereu ma-ncurajeaza
Cand trec in viata prin greu,
Si pasii inca-mi dirijaeaza
Aproape-a fi de Dumnezeu .

Flavius Laurian Duverna
08 Martie, 2007 .

Chipul Mamei
Da o nota acestui articol

4 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.