“Caci orice faptura este ca iarba, si toata slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usuca si floarea cade jos, dar Cuvântul Domnului ramâne în veac. Si acesta este Cuvântul care v-a fost propovaduit prin Evanghelie.” ( I Petru 1:24-25)
Cu mai mult de 50 de ani în urma, o misionara a trebuit sa-si întrerupa brusc slujirea ei dintr-un orfelinat situal lânga granita Japoniei cu fostul Imperiu Chinez, din cauza invaziei armatelor japoneze.
Pentru ca zona în care era situat orfelinatul a ajuns un câmp de razboi, împreuna cu cei aproape 100 de orfani, ea a încercat sa fuga peste munti, ca sa se adaposteasca într-un loc mai sigur. În tot timpul drumului, au auzit însa suieratul gloantelor si al obuzelor ce cadeau în apropiere.
Ajunsi într-o zona împadurita, ghemuiti unul în celalat ca sa se încalzeasca, au încercat sa atipeasca pâna dimineata. Pazindu-i pe copii, misionara n-a închis însa nici un ochi! Când copiii s-au trezit, înfricosata de aceasta stare de razboi, misionara le-a marturisit cât este de descurajata si de nemotivata pentru a mai continua calatoria.
În acele momente de descurajare, unul dintre orfani a intervenit si i-a spus misionarei sa nu se teama, pentru ca în timpul calatoriei spre Canaan si Moise a a avut un moment când pericolele l-au înconjurat din toate partile!
“Dar eu nu sunt Moise; i-a raspuns imediat misionara!” “Este adevarat i-a replicat atunci baiatul; dar Dumnezeul nostru este acelasi!”
Declaratia acestui copil, contine cel mai important adevar, pe care n-ar trebui sa-l uitam niciodata. Dumnezeul nostru nu se schimba! El merge înaintea noastra, pentru ca sa ne croiasca si sa ne pregateasca drumul pe care urmeaza sa-l parcurgem, pentru ca în ciuda primejdiilor si a obstacolelor vietii, sa putem ajunge pâna la capat, realizând lucruri la care altadata nici nu ne-am fi gândit.
Rugaciune: Doamne Isuse; pentru ca ma însotesti cu prezenta si ajutorul Tau, ajuta-ma sa merg pe urmele Tale, pentru a-mi sfârsi cu bine calatoria vietii.Amin.
