„Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi” (Ioan 11:25)
Se spune că un băiețel de nouă ani suferea de sindromul Down. La școala duminicală ceilalți copii râdeau de el pentru că era altfel. În duminica dinaintea Paștelui, învățătoarea a dat fiecărui copil un ou de plastic și le-a spus să caute simboluri ale noii vieți, cum ar fi semințe și frunze și să le pună în ou. Ideea era ca fiecare dintre ei să-si deschidă oul în Duminica Paștelui și să discute despre ceea ce au găsit.
Copiii au adus tot telul de lucruri; flori, fluturi și pietre. Dar când învățătoarea a deschis oul lui Philip, acesta era gol. Un copil a spus: „Nu e corect, nu a făcut ce trebuie”! Philip, însă, a tras-o pe învățătoare de mânecă și i-a zis: „Ba da, am făcut ce trebuia. E gol pentru că mormântul este gol.
De-asta noi avem viață nouă”. Clasa a rămas fără grai și atunci Philip a câștigat respectul tuturor și a devenit parte din grup. Dar familia lui Philip știa că timpul lui se scurge – prea multe probleme pentru un trup micuț. În acea vară a plecat acasă.
Când clasa aceea de copii de opt ani s-a confruntat cu realitatea morții, s-au dus la înmormântare – dar nu cu flori. Alături de învățătoarea lor, fiecare a pus câte un ou de plastic gol pe micul sicriu al prietenului lor.
De ce este atât de importantă învierea lui Isus? Din două motive:
1) Învierea Sa o garantează pe a noastră.
2) Dacă trăiești suficient de mult, treci prin durerea pierderii cuiva drag.
Paștele este garanția că vă veți revedea – vii, nemuritori și asemenea lui Isus!
